Între microfilosofie şi proverbe

Titlul ar putea duce cu gândul la ceva pretenţios ori complicat dar nu vă speriaţi inutil.

Într-o bună dimineaţă, Julian Baggini a decis să încerce marea cu degetul, în acest caz marea fiind Twitter-ul. Dar omul respectiv este de profesie filosof, oare ce să facă el pe Twitter? Să scrie microfilosofie, evident.

A început ca un experiment. Tot răul spre bine: constrângerea la 140 de caractere s-a dovedit chiar benefică, fiindcă Julian a observat că ideile interesante şi clare sunt destul de scurte. În loc de o lălăială de o pagină, mai bine un gând sprinţar de un rând, zic eu (acum un an - ce repede trece timpul!- găsisem micro-story-urile).

Şi uite aşa a apărut o micro-oază de micro-filosofie în twitter-eală. Dacă credeaţi până acum că filosofia înseamnă doar cărţi grele, de minimum jumătate de kg, sau discuţii cu oameni încercănaţi de gânduri, iată că bate un vânt proaspăt, cu aforismele lui Baggini.

Mostre din Twitter-ul domnului Baggini:
● It is good to appreciate every moment, but doing so doesn't make you good.

● Some arses are so big and fat that the temptation to kick them is almost irresistible. (I'm talking metaphorically of course!)

● If happiness is something we can learn and is under our control, then the unhappy are not unfortunate, they're negligent.

● Just because something is not black and white, it doesn't mean all shades of grey are equal. “Everyone lies” but not as much or as deviously

● You have to accept you are not in complete control of your life; you don't have to accept others controlling it for you.

● A full life is a meaningful life, but it is not meaning alone which make it full. Meaning is necessary but not sufficient for a good life.


Pe lângă aforismele lansate în valurile netului, Julian Baggini a scris o carte în toamna anului trecut. Pentru acurateţe, să spun că a recidivat. Dintre titlurile amuzante amintesc doar două : The Duck That Won the Lottery and 99 Other Bad Arguments (Granta, 2008) şi The Pig That Wants to be Eaten: And Ninety-nine Other Thought Experiments (Granta, 2005).

Dar să revin la cartea lui cea mai recentă: Should You Judge This Book By Its Cover? examinează 100 de proverbe şi zicători pe care oamenii le folosesc frecvent în vorbire. Cum pentru un proverb există un altul care îl contrazice, înseamnă că fiecare conţine un adevăr parţial. Şi te stimulează să gândeşti mai departe.

Clipul de prezentare (cu filosoful Baggini în rolul principal) e tare simpatic.




Să închid cercul: You can’t teach an old dog new tricks (pe româneşte: calul bătrân nu se mai învaţă la buiestru) dar it’s never too late to learn!

...Mi-ar plăcea să găsesc şi în limba română o asemenea carte.

Zi de marmotă şi de urs

Phil, o marmotă îndesată ca toate marmotele, a ieşit azi să adulmece aerul din Punxsutawney (Pennsylvania). Phil şi-a văzut umbra şi a lămurit astfel onor adunarea din jur că frigul va continua.

Tradiţia spune că dacă Phil îşi vede umbra de Groundhog Day (2 februarie), atunci urmează grade puţine în următoarele şase săptămâni. Dacă umbra nu există, atunci vremea va fi mai blândă. Din 1887 încoace, strămoşii lui Phil ies pe 2 februarie să clarifice cum va fi vremea, aşa că ar trebui să îi credem pe cuvânt.

Un video de azi, pentru neîncrezători :


Moment de mândrie naţională: păi noi avem Ziua Ursului ! O zi neaoşă, numită şi Martinul cel Mare. Se spune că azi (2 februarie) ursul iese din bârlog. Dacă afară este soare şi îşi vede umbra, el se duce înapoi, la culcare, fiindcă iarna va mai ţine 40 de zile. Când nu îşi poate admira umbra, carpatinul se înviorează brusc şi începe să îşi stabilească treburile, dând semn că vremea frumoasă e prin apropiere.

Phil versus Moş Martin. Pe carpatin nu l-a filmat nimeni azi, aşa că trebuie să mă mulţumesc cu predicţia lui Phil.