Da, exista: pensionari care cutreiera lumea!

Marcia si Stan au avut curajul sa faca ceea ce unii doar viseaza: sa devina globetrotteri. Si asta s-a intamplat cand s-au pensionat. Adica la vremea cand unii traiesc doar cu incursiuni in trecut, fara sa isi dea seama ca astfel nu mai inteleg mare lucru din prezent.

Ce s-a intamplat, de fapt? La 60 de ani, ei si-au vandut casa si de atunci hoinaresc prin diverse colturi ale lumii. Pentru aceasta, Marcia si Stan au recurs la un ong care sa ii plaseze ca voluntari in diverse locuri din lumea asta larga. Ei se intorc in SUA doar cateva luni pe an, isi platesc taxele, fac un control medical si se intalnesc cu copiii si cu vechi prieteni. Gratie Internetului, Marcia si Stan tin legatura permanent prin mail cu cei apropiati. In rest, pasii i-au purtat prin Africa, India, America de Sud, Europa. Intreaga lor poveste este aici, impreuna cu o harta interactiva a locurilor pe unde au trait si cu cateva insemnari. Marcia si Stan, “citizens of the world” la peste 60 de ani. Sunt puternici fiindca au acceptat provocari noi si fiindca sfideaza modelul batranului-prizonier al gandiri de tipul "Pe vremea mea...". De fapt, vremea lor e chiar prezentul iar ei se arunca spre viitor cu o pofta pentru care si unii tineri i-ar invidia.

Iata finalul articolului, o mostra de gandire pentru doi oameni neimpovarati de varsta:
“Right now this is a balanced and meaningful life. But who knows? For us, everything is subject to change, and we can go anywhere at a moment's notice. There are so many options, so long as we continue to keep ourselves unencumbered.”

Din partea mea, au o palarie (virtuala) ridicata oricand. in semn de respect. Si de admiratie.

Gata cu complexele: cum sa vorbim convingator despre carti pe care nu le-am citit

Cum sa vorbim despre cartile pe care nu le-am citit (carte tradusa si la noi, la editura Polirom)
Comment Parler des Livres que l’on n’a pas Lus/ How to talk about books one has not read

Pierre Bayard, profesor de literatura si psihanalist, sustine in paginile scrise ca daca nu ai citit o anumita carte, aceasta nu te impiedica sa porti o conversatie interesanta despre ea.
Exemplificand cu nume de scriitori precum Graham Greene, Oscar Wilde, Montaigne sau Umberto Eco, autorul descrie mai multe feluri de goluri in lectura: de la carti de care nu ai auzit niciodata pana la carti pe care le-ai citit dar le-ai uitat. El recunoaste ca face referire adesea (cand vorbeste cu studentii sai sau intr-o simpla conversatie ori cand scrie cate ceva) la carti pe care nu le-a citit vreodata.
O opinie despre o carte poti sa ti-o formezi doar rasfoind-o ori citind cateva pasaje din ea, citind cateva recenzii ori ascultandu-i pe altii care au citit-o, afirma Bayard (spre deliciul unora si stupoarea altora).
Creativitatea e totul, sustine autorul. El ii sfatuieste pe cei care nu au citit o anumita carte sau nu-si mai amintesc mare lucru despre ea, sa dea dovada de creativitate cand vorbesc despre lucrarea respectiva.
Bayard afirma ca vrea sa ii ajute pe oameni sa nu se mai simta vinovati ca nu au citit cartea cutare. Dupa cum specifica, el vrea sa ii elibereze pe unii intelectualii francezi de un tabu: acela de a recunoaste ca doar au rasfoit opera lui Proust. Pentru ca unii i-au marturisit ca s-au simtit traumatizati in scoala, cand li s-a spus:”Trebuie sa citesti toata opera lui Proust” si au privit cultura ca pe un zid inspaimantator.

Mai jos se afla un exemplu dat de autor, un fel de “Lista lui Bayard”

Carti pe care le-a inceput dar nu a reusit sa le termine :
Omul fara insusiri, Robert Musil
Ulise, James Joyce

Carti despre care i-a auzit pe altii vorbind:
Eneida, Virgil
Oliver Twist, Charles Dickens

Carti pe care le-a citit dar le-a uitat:
Interpretarea viselor, Sigmund Freud
Lupul de stepa, Hermann Hesse

Carti despre care recunoaste ca nu stie nimic:
Retorica, Aristotel
Memorii, Joachim du Bellay

Trucurile lui Bayard

Cum sa vorbesti despre o carte pe care nu ai citit-o:
Evita detaliile precise. Nu recurge la o judecata rationala. Lasa-ti subconstientul sa exprime relatia ta personala cu lucrarea respectiva

Cum sa faci o recenzie:
Uita-te la carte, inchide ochii si incearca sa simti ce te-ar putea interesa la ea. Apoi scrie despre tine insuti

Cum sa vorbesti despre o carte cu autorul ei:
Rezuma-te la generalitati, fii ambigu si spune-i autorului cat de mult ti-a placut cartea sa.

In final, ce sa va mai spun? Cartea domnului Bayard a devenit bestseller si a starnit valva. Eu nu am citit-o, nici in original, nici in traducere; dar in spiritul lucrarii sale, am scris totusi despre ea!

Corul Armatei Rosii plus trupa finlandeza

La capitolul Oldies but goldies, corul fostei armate sovietice si cu trupa finlandeza Leningrad Cowboys produc ceva naucitor! Piese vechi, ajutate in interpretare de eternul patetism slav si de baietii astia noi. Ma gandesc cat de ironica e istoria: nu au trecut nici 20 de ani de cand maica Rusie ii infiera cu manie proletara pe toti capitalistii, cu tot cu muzica lor! Ai fi zis vreodata ca va exista o scena pe care caschetele sa cante Delilah, alaturi de finlandezi aranjati cu aroma punk? Ciocnirea istoriilor sau "Never say never"!
Cantecelul Those Were the Days se afla aici.
Ma intreb ce ar putea face Ansamblul Doina al armatei...
PS: Bonus Knockin’ On Heaven’s Door. Gata!

Calatorie pe urmele fericirii

Cine nu ar vrea sa bantuie prin lume? Cred ca aproape in fiecare om cu munca de opt ore si facturi de achitat zace un mic aventurier. Uneori, acesta reuseste sa isi faca simtita prezenta si omul respectiv ofteaza dupa departari. Cateodata ofteaza cu succes. Uite doi norocosi: au castigat doua bilete de avion cu o calatorie in jurul lumii, la alegere. Maren si Jan sunt nemti dar traiesc in Londra. Fiindca tot citisera in revista Time despre o clasificare a tarilor, in functie de nivelul de fericire al localnicilor, s-au gandit sa afle ce anume ii face pe oameni fericiti. Si au reusit sa scrie o carte, sa faca poze superbe si sa vada opt tari (daca includem si UK-ul, unde traiesc cei doi). Au observat ceva: oamenii sunt reticenti daca ii intrebi de fericire ca experienta personala ori nu iti spun mare lucru daca vorbesc de conceptul de fericire. Mai curand, ca sa afli de la cineva ce e fericirea, trebuie sa il faci sa iti povesteasca despre lucrurile (adesea marunte) care ii infrumuseteaza viata.
Maren si Jan au vorbit la BBC 4 despre calatoria lor - a journey of a lifetime.