(foto: compoziţie cu panda privind viitorul cu detaşare)
Mi-a plăcut expresia „să vezi viaţa prin lentile roz”. Sau „să vezi lucrurile în roz”. Îmbracă totul cu un aer diafan, numai bun de respirat adânc.
Acum aflu că buna dispoziţie aduce după sine capacitatea de a vedea mai mult şi mai multe. În sensul propriu, nu ca metaforă.
Să explic, să justific, să nu îmi asum descoperirea. Experimentul şi rezultatele aparţin unor oameni de la universitatea din Toronto. Acolo, voluntarii au privit nişte imagini cu figuri umane şi elemente de fundal.
Când voluntarii erau într-o dispoziţie proastă, au perceput numai figura din centrul fotografiei. Dispoziţia bună i-a determinat să vadă şi casele din fundal. A fost ca şi cum starea bună i-ar fi făcut să iasă dintr-un tunel şi le-ar fi mărit câmpul vizual!
Concluzia: "Good moods enhance the literal size of the window through which we see the world".
Totuşi...răul nu e chiar atât de rău. Să vezi lucrurile aşa, multe şi mărunte, nu se recomandă în unele situaţii, spun cercetătorii. Cum ar fi când trebuie să te concentrezi pe îndeplinirea unei sarcini, când ai de lucrat cu o maşinărie periculoasă ori dacă eşti la aparatul care scanează bagajele din aeroport. Deci dacă trebuie să îţi îndrepţi atenţia într-o singură direcţie, nu e cazul de ciripeli voioase.
Buun... în cazurile menţionate anterior se recomandă o atitudine sobră care ar putea trece drept comportament de ursuz. Aşadar, oamenii posomorâţi poate că nu sunt mereu rău dispuşi, ci doar concentraţi. Zic eu.
Puseu de semi-inconştienţă: vreau să mă situez în grupa care vede şi fundalul, nu numai figura. Se poate?
În final:
Edith Piaf - No Regrets (Non, Je Ne Regrette Rien)
Asculta mai multe audio Muzica
...şi originalul: Non, je ne regrette rien
edith piaf-non, je ne regrette rien
Asculta mai multe audio Muzica »
18 comentarii:
N-am intrat pe link sa citesc articolul, dar in ziua de azi e plin de studii din acestea cu iz de reclama, care doresc sa intrige.
Parerea mea este ca nu faptul de a vedea viata in roz te face sa observi mai multe. Sint oameni carora detaliile nu le scapa niciodata, iar altii care trec prin viata fara sa observe nimic.
Dar capacitatea de observatie se dezolta, adevarat. Poate fi imbunatatita. Pentru asta trebuie doar sa ajungi la o stare de liniste interioara. Nu la o stare de roz. Rozul nu este egal liniste. Fericirea nu are legatura cu observatia. Eu de exemplu vad mai multe cind ma simt fragila. Cind sint fericita ignor tot ce e in jur.
@simona: roz = metafora; daca un om este bine dispus, normal ca are o stare de echilibru, care nu poate fi decat benefica. Cum crezi ca ignori tot ce e in jur atunci cand esti fericita, dupa cum spui? Aici imi permit sa te contrazic - cred ca un om fericit sau bine dispus este mai receptiv.
A fi bine dispus nu inseamna stare de echilibru. :)
Cind sint fericita, sint concentrata asupra propriei persoane si asupra fericirii. Nu a lumii din jur.
Rozul ca stare nu inseamna echilibru, ci bleul. Hahaha...
@simona: si cand esti prost dispusa te concentrezi asupra celor din jur???
Nu sintem neaparat in dezacord, normal ca un om apasat de probleme si griji nu are dispozitia necesara sa observe ce este in jur.
Dar ideal vorbind, ca stare pura de observatie (ceea ce evident nu era vorba in studiul acela).
Asta era tot. ca mai degraba decit buna-dipozitie, detasarea si seninatatea e cea potrivita observatiei. Asta a fost ceea ce am dorit sa spun.
@simona: din polemica se nasc marile idei :), am vazut pe blogul tau articolul despre bleu.
Hai sa ne intalnim la jumatatea drumului: accept punctul tau de vedere si inteleg argumentele tale.
Pai tocmai, mi-a placut ideea si m-am gindit la ea, si am prelucrat-o pentru mine. Nu a fost nici o polemica, dar eu fac si altceva in timpul asta, si am parut mai incisiva decit mi-am dorit.
iar eu ma asteptam la melodia La vie en rose :)
@simona: sa dai o bere virtuala pentru idee :)
@coryamor: si eu ma asteptam la melodia de care spui :)
Dar in final mi-a placut ca am gasit "Non, je ne regrette rien" si in engleza.
Sa nu fie cu suparare, uite "La vie en rose":
http://www.trilulilu.ro/Epaminonda/77cbbb119bf9be
Am citit o lucrare de licenta care pornea in sens invers, de la imbunatatirea starii de atentie, vigilenta si apoi a simtului de observatie, pentru a creste starea de bine si de multumire, pentru ca cu cat ai un simt de observatie mai dezvoltat, cu atat esti mai inclinat sa vezi lucrurile deosebite, lucrurile pe care ai nevoie sa le vezi pentru a gasi solurii, sau doar pentru a te relaxa.
La mine... daca e de bine, observ si frunza care sta sa cada, de pe ramura cea mai inalta dintr-un castan. Daca e de rau... sunt doar eu cu raul meu. Ce-i in jur paleste, oricat de stralucitor ar fi. Sa zicem ca eu confirm teoria. Dar e mult de discutat, pentru ca sunt importante si filtrele pe care le avem. Filtre pentru lucruri pozitive sau negative. Uneori atentia la detalii, care vine de pe urma unui fond de multumire si fericire, poate vulnerabiliza, pentru ca unori detaliile sunt si negre, nu numai roz (mataforic, adica). Sunt cazurile picajelor libere de la inaltime. Sau cam asa ceva.
De ce? E asa bun postul meu?
Eu am facut arta, despre culori si ce transmit ele am discutat pina mi s-a acrit. Nu este o idee noua, ci doar mi-am amintit de ea. Care e culoarea reflectiei. Eu fiecarei persoane din jurul meu ii atasez automat o culoare. Fiecare persoana e o culoare. Tu nu stii cit de deformate sint mintile celor care au facut arta? :) Pentru mine si gindurile au culoare. Totul e foarte colorat.
Dar repet, sint de acord ca oamenii cu o dipozitie pozitiva au o capacitate de observatie mai buna. Nu are cum sa fie altfel. Fara o stare de bine, omul nu poate functiona la capacitate maxima.
@feeria: atentia la detalii e ok dar nu in exces :)
Ma gandesc ca pot privi un tablou minunat de la o oarecare distanta, cu tot cu detaliile lui. Dar daca ma apropii, vad alte amanunte - trasaturile de penel, culoarea crapata de vechime etc; si atunci s-a ruinat momentul estetic :)
@simona: felicitari pentru culori. Da, e un articol bun. Daca gandurile tale sunt colorate, visezi in culori?
Chiar, uite o tema: oamenii viseaza in culori sau alb-negru, ca televizoarele vechi :)?
Visez in niste culori de o intensitate care nu exista in lumea reala. Deseori ma bucur ca merg la culcare.
eu visez SIGUR in culori, mi le amintesc perfect uneori, cand ma trezesc. nu stiu cine a zis ca visam alb-negru! e un mit urban, probabil :)
@simona: daca stau sa ma gandesc bine, eu habar n-am daca visez in culori sau alb-negru...
@coryamor: ce-ar fi sa scrii o poveste despre cel mai frumos vis?
din pacate nu le-am scris niciodata, insa ii poluez pe cei din jur cu povestirea lor, mai ales in primele ore ale dimineatii, cat timp sunt inca marcata de vis. ba mint! am povestit unul tare ciudat unui prieten, pe mail, dar nu pot sa zic ca era tare frumos, numai teribil de ciudat! as putea gasi mailul acela in care l-am povestit! :)
@coryamor: bine ca iti aminesti visele; eu le uit, in primele 5 minute dupa ce ma trezesc.
Trimiteți un comentariu