Deşi am intrat un pic în iunie, vreau să trec aici o minusculă cântare a cireşelor de mai. Precizare importantă: mă refer la fructele autohtone şi nu la rudele lor din import. La o lună mai de pe teritoriul ţării noastre şi la cireşe aşijderea. Sunt primele şi le aştept mereu cu mare elan: dulci-acrişoare, suculente, bombate şi lucioase, numai bune de pus la urechi în formă de cercei fructiferi ori de făcut bucheţele comestibile. Varianta fără mofturi: se iau direct de pe creangă şi se pocnesc între dinţi.
Te uiţi la soare printre frunze şi miroase a verde. Fiecare cireş are resurse inepuizabile faţă de două mâini care îl culeg. Şi nu există „prea mult” la acest capitol.
...Da, am hoinărit printre cireşi în weekend.
4 comentarii:
sunt o fanatica a cireselor, frumos ai vorbit despre dumnealor! :)
@coryamor: multam. Am scris dintr-o suflare, avand "inspiratia" intr-un castron, la indemana :)
miiiaaaaaaaammsssssssssss!!!!!!!!
eu deja am terminat ciresele din ciresul din curte. taman bine, ca azi a plouat cu piatra. le+ar fi stricat, si mai mare pacatul de ele, zau asa... :)
dar la piata de ce nu suuuuuuuuunt???
@miki: cauta in piata, trebuie sa fie, cauta la vecini, nu se poate sa fi disparut. M-am linistit cand am aflat ca ai mancat deja cirese in acest an dar daca simti ca ar mai merge...
Trimiteți un comentariu