marți, 7 aprilie 2009

Majordom, ceai şi pisici


După o zi de serviciu, puţin răsfăţ nu strică. Ce s-a mai inventat pentru destindere în doze mici ?

Varianta 1:

Majordomul aleargă la sunetul clopoţelului, pune un genunchi în pământ şi rosteşte medieval: "Yes, my princess?". Ai de ales, cu mofturi sau nu, dintre felurite mâncăruri, dulciuri şi beuturi. Servire ireproşabilă în timp ce trăncăneşti cu o prietenă despre câte-n lună şi în stele. Poţi face şi o fotografie cu majordomul.

Nu este o scenă de film din alte vremuri, ci se numeşte clar Butlers Cafe. O cafenea situată în Tokio. Deschisă din 2006 şi frecventată până acum de vreo 2000 de domnişoare şi doamne, după o zi obositoare de serviciu. Amănunte legate de meniu nu pot să ofer, fiindcă site-ul este 90 la sută în limba japoneză. Totuşi se observă secţiunea Staff Wanted, cu o poză a lui Brad Pitt. Pentru că majordomii nu sunt din rândurile băştinaşilor, ci europeni ori americani.

Înainte de deschiderea cafenelei, managerul (pe numele ei Yuki Hirohata) a făcut un sondaj ca să descopere ce vor dori clientele. Şi a aflat: un cadru romantic, lipsit de agresiuni, şi un majordom stilat şi cuviincios.

Butlers Café a apărut şi ca o reacţie la numeroasele Maid café-uri japoneze, unde forfotesc chelneriţe în uniformă alb-negru de slujnică – mai precis minijupă, volănaşe şi guler alb. Femeile japoneze, crescute secole de-a rândul în ideea că sunt inferioare bărbaţilor, s-au gândit că a sosit momentul pentru o mică revanşă, prin cafeneaua cu majordomi.

Varianta 2 :

Îţi lepezi pantofii şi încalţi nişte sandale comode ori papuci de casă. Pe mochetă sau pe canapea leneveşte o pisică torcătoare. O hrăneşti (dacă i-ai cumpărat ceva în prealabil) sau doar o mângâi în timp ce ea emite zgomotul sfârâit-pârâit care, în unele opinii, aduce relaxare.

Nu eşti acasă, ci la cafeneaua cu pisici, în Osaka. Se numeşte Neko no Jikan şi găzduieşte cam 20 de feline de mici dimensiuni.

În prima cameră se află o cafenea clasică: mese, scaune, cafea şi ceai. În a doua – fotolii, canapele, muzică în surdină, prelinsă din difuzoare. Ai ajuns în spaţiul pisicilor. Le mângâi şi te joci pe săturate. Dacă ele au chef, fiind cunoscut că pisicile nu se aruncă orbeşte la joacă, precum căţeii. Totuşi, bucăţele de ton cumpărate special din cafenea ar putea naşte o interacţiune şi începutul unei frumoase prietenii.

Cam atât pentru azi.

6 comentarii:

Antoaneta spunea...

Miau, sfrrrrrr, vreau si eu la cafeneaua cu pisici. Si sa preiei leapsa livresca de pe blogul mieu.

to-morrow spunea...

@Antoaneta: cafeneaua e la o azvarlitura de bat de tine, adica din Canada e drumul mai scurt pana la Osaka :)
In legatura cu leapsa livresa: 'nteles, sa traiti! Ma concentrez pentru maine.

dreamingjewel spunea...

Thanks! You've made my day. Sigur, eu am propriile mele pisici acasă, două bucăţi, dar îmi place ideea că pe lume se pot întâmpla şi lucruri atât de drăguţe.

Antoaneta spunea...

Din Canada e mai scurt de pe coasta de Vest, sa ne intelegem. M-au intrebat la un moment dat prietenii de ce ma duc pe munte in USA si nu in Canada - simplu, pentru ca Stâncosii sunt in centru, adica far and away:)

CORYAMOR spunea...

extraordinara ideea cu pisicile! nici prima nu e rea, dar a doua m-a facut PRAF!!!!!!!

to-morrow spunea...

@dreamingjewel: pisici in doze mici si iaca relaxarea!

@Antoaneta: adica la o azvarlitura de bat sunt muntii americani pentru tine? excelent! eu as avea nevoie de cateva prajini, de aici :)

@coryamor: si unde mai pui ca, daca frecventezi cafeneaua cu pisici, nu iti faci griji ca iti distrug mobila cand lipsesti :)