joi, 28 mai 2009

Orice om are trei vieţi


(foto: la ceas de autografe)

„Orice om are trei vieţi – una publică, una personală şi una secretă” a auzit într-o zi Gerald Martin de la subiectul investigaţiilor sale.

Biograf oficial... aceasta înseamnă să aduni sârguincios materialul care se referă la subiectul tău şi să aşezi pe hârtie, cu cât mai multă acurateţe, o viaţă. Vivir para contarla...

Gerald Martin a devenit biograf oficial. El a petrecut în jur de 15 ani studiind istoria omului despre care urma să scrie. În plus, a citit cam 300 de interviuri ale acestuia. Subiectul său l-a „tolerat” de abia începînd din 2006 şi, cu totul, Gerald Martin a stat cam o lună în compania lui.

Când subiectul este Gabriel García Márquez, lucrurile apar într-o nouă lumină... Iar întreprinderea devine una temerară - cum să scrii despre maestrul realismului magic, astfel încât să nu sune sec dar nici pompos?

Gabo (după cum îl numesc cu afecţiune cititorii săi) s-a născut acum 82 de ani în Aracataca (Columbia). O figură care l-a marcat a fost bunicul dinspre mamă, Nicolás Márquez Mejía, de meserie bijutier, care luptase în Războiul Civil de 1000 de zile din Columbia. Gabo a trăit alături de bunici până când a împlinit nouă ani. Un veac de singurătate îşi are rădăcinile în acel loc, Aracataca. Întâmplările şi personajele provin din istoria oraşului (devenit Macondo în roman). Iar atmosfera magică se trage de la bunica scriitorului, superstiţioasa Tranquilina, ale cărei treburi zilnice erau influenţate de diverse semne: tunete, vise, convoaie funerare etc. Ea ştia să amestece perfect cotidianul cu fantasticul.

Găsim în Gabriel García Márquez - A Life începuturile sale în ale jurnalismului, o idilă de la Paris (cu actriţa spaniolă Tachia Quintana, înainte de a se căsători cu Mercedes; trăirile din perioada Parisului au fost transpuse în No One Writes to the Colonel/ El coronel no tiene quien le escriba/Colonelului n-are cine sa-i scrie, prima capodoperă a lui García Márquez, subestimată pe nedrept). Prietenia cu Fidel Castro, prietenia cu Vargas Llosa, degenerată în ignorare reciprocă. Şi câte şi mai câte. O muncă de Sisif, cale de vreo 500 de pagini.

Biograful Gerald Martin a inclus până şi trei arbori genealogici ai familiei scriitorului şi unul al familiei Buendía (Un veac de singurătate).

Cartea, lansată în această lună, cuprinde un amestec de beletristică şi documentare. Nu este o odă, ci încearcă să se menţină cât mai aproape de fapte. Însă într-o manieră literară.

Din octombrie apare şi în limba spaniolă.

Un fragment se găseşte pe site-ul editurii (în stânga, clic pe „Read an Excerpt”).
La aceeaşi adresă există şi 25 Intriguing Facts About GGM.

Final: să ne veselim un pic. Musica colombianaaaa.

5 comentarii:

Dragos Voicu spunea...

Foarte bucuros de vesti cu Marquez! Multumim! E scriitorul meu preferat. Am aflat ca mai are un nume de alint in mediile jurnalistice, GG (adica "gei gei" :)). Nu stiu cum au fost vremurile lui de idila cu Tachia Quintana, dar stiu ca la Paris a avut o perioada tare nefericita, cand ajunsese sa cerseasca un banut la metrou...
Pentru cine e interesat, amintesc o carte foarte faina aparuta la Curtea Veche mai demult: "Parfum de guayaba. Convorbiri cu GGM" de Plinio Apuyelo Mendoza, un bun prieten al lui Gabo (El olor a la guayaba).

jane spunea...

you had me at "vivir para contarla" :) foarte frumos ai scris despre marquez!

to-morrow spunea...

@Dragos: multumesc pentru informatii. M-am uitat poe site-ul editurii si am vazut ca e disponibila cartea lui Mendoza. Trebuie trecuta pe lista de cumparaturi :)

@jane: multumiri pentru cuvinte; Marquez este unul din scriitorii mei favoriti, pentru ca face povesti pentru oameni mari :)

Bujold spunea...

Fara legatura, pe 25 iunie se poate sa vii? Eu, unul, m-as bucura.

Cum unde? La ProspectArt.

to-morrow spunea...

@Bujold: multumesc pentru invitatia la cenaclu. Am citit cronici entuziaste pe bloguri, dupa editia a doua. Nu cred ca voi fi in Bucuresti sambata, la ceasul cenaclului, insa promit sa va urmaresc pe bloguri, dupa aceea :) !