Cu Hachiko, despre devotament

Hachiko are statuie într-o gară din Tokyo. Hachiko simbolizează pentru japonezi (şi îndrăznesc să sper că pentru toţi cei care i-au aflat povestea) fidelitatea, devotamentul şi ataşamentul necondiţionat.

Cine a fost Hachiko? Un câine din rasa Akita, care s-a trezit, când era doar un ghem pufos, în casa profesorului Ueno. În fiecare zi dimineaţă, ţopăia voios pe lângă stăpân, până la gara Shibuya din Tokyo. Urma ritualul de seară: Hachiko îşi făcea apariţia în gară, la ora la care ştia că soseşte trenul care îi aduce stăpânul şi prietenul.

Într-o zi din luna mai a anului 1925, profesorul a făcut un infarct, în timp ce preda la facultate. Hachiko, pe atunci în vârstă de un an şi jumătate, l-a aşteptat ca de obicei. Dar stăpânul nu a mai sosit. Şi nu avea să mai sosească niciodată. Hachiko nu a crezut asta. Prietenii nu abandonează niciodată. Stăpânul nu poate să dispară, pur şi simplu. Trebuie să vină. Poate mâine?... L-a aşteptat zilnic, la aceeaşi oră, timp de zece ani, în gara Shibuya. Până la sfârşitul vieţii sale (istoria a devenit cunoscută datorită unuia dintre studenţii profesorului Ueno).

Mai jos este povestea lui Hachiko - compusă din câteva momente extrase din filmul făcut în 1987 (Hachiko Monogatari).



Revenim în prezent: în acest an se va lansa un remake după Hachiko Monogatari, cu Richard Gere în rolul profesorului Ueno. Un reportaj difuzat la CNN ne arată un Richard Gere impresionat de această istorie precum şi imagini de la filmări, cu diverse talente patrupede, care de care mai simpatice. Avem şi un reprezentant al protecţiei animalelor, care se asigură că “personajul principal” este bine tratat!
Şi...da, am o slabiciune pentru Richard Gere...