Gaudeamus 2008 – variantă subiectivă

(sursa foto)

Azi, într-o zi de sâmbătă neprietenoasă, adică înfruntând ploaia şi vântul şi frigul (ştiam de la meteo de schimbarea vremii dar niciodată nu eşti gata pentru aşa ceva), am ajuns în Pavilionul Romexpo, să văd cum se mai simte Gaudeamus anul acesta.

Biletul nu costă mult (3.5 lei) şi, până intru, încerc să vorbesc eu cu mine, ca să nu devin bulimică de cărţi… tendinţele există, le-am mai verificat de câteva ori - mă enervează doar că nu reuşesc să citesc în ritmul în care cumpăr.

E aproape ora 11 aşa că furnicarul nu e mare. La intrare, în hol, câteva standuri cu pietre semipreţioase, cristale şi podoabe femeieşti. Complet neinteresante, în opinia mea, fiindcă se află într-o vecinătate care nu le acordă mari şanse. Dacă ar fi fost vorba de alt context...

Un centru de informare, în capul scărilor, te ajută să te orientezi prin marea de edituri ce e gata să te înghită. Touch-screen-uri (parcă aşa se numesc) îţi indică unde se află editura cutare sau, dacă te inhibă digitalizarea, alături se află 2-3 persoane care îţi dau coordonatele cerute.

Interesant amănunt mioritic: lângă standul unei edituri se află un om care vinde ceva neaşteptat pentru un târg de carte - ţine în mâna stângă un mănunchi de curele din piele iar pe antebraţul drept se află o blană de oaie.

Văd o coadă groscioară, vreo 20-30 de persoane. Merg spre tejghea – oare ce cumpără oamenii care de abia ridică o pungă voluminoasă? Mă lămuresc cu uimire că lumea stă la coadă – ca pe vremuri la carne – pentru "Istoria critică a literaturii române" de Nicolae Manolescu, editura Paralela 45. Nu credeam că există atâţia împătimiţi de literatură, care să nu fie inhibaţi de preţ - costă 200 lei noi la stand şi văd că se vinde ca pâinea caldă. Cântăreşte destul de greu, şi aici nu vorbesc de valoarea cărţii – sunt convinsă că profesorul Manolescu a produs un volum excelent – ci mă gîndesc la câte kilograme urmează să car, pe lângă cele trei pungi care mi-au crescut în mână, aşa că plec de acolo. La urma-urmei, cartea se poate comanda online.

Pe măsură ce trec minutele, se formează îmbulzeală. Oameni hipnotizaţi de nu-ştiu-ce trec pe lângă tine, îmbrâncindu-te mai mult sau mai puţin discret. La standul unei edituri, când începi să răsfoieşti, descoperi că miroase intens a friptură la grătar. Angajaţii, stânjeniţi, explică: e un restaurant în preajmă. E cald, e înghesuială, e România, e cazul să plec acasă.

Achiziţiile mele sunt următoarele (restul de cărţi ce le poftesc vor sosi la mine prin bunăvoinţa Internetului):

"Cetăţeanul Kane. "Romanul” unui film", de Tudor Caranfil, editura Cartea Românească - Polirom (nu pot să uit cum ascultam fascinată orice ediţie din Vârstele peliculei; Caranfil senior are un farmec în vorbire şi în scris care este foarte greu de întâlnit la criticii băţoşi ori studiat-nonconformişti din ziua de azi. El ştie să te facă să iubeşti filmul).
Nota bene: Caranfil şi-a mai lansat în târg un volum, "Dictionar universal de filme", editura Litera Internaţional - o muncă titanică, de peste 1000 de pagini, analiza a peste 10.000 de filme; sunt convinsă că această carte i-a adus o mare bucurie.

"România sub regimul comunist", de Dennis Deletant, editura Fundaţia Academia Civică (profesorul Deletant este un erudit care studiază România de peste 40 de ani şi predă cursuri de studii româneşti la University of Central London şi la University of Amsterdam).

"Horaţiu despre Mălăele", editura Elena Francisc Publishing (fiindcă regizorul, actorul şi caricaturistul Mălăele este deţinătorul unui sarcasm fascinant, pe care l-am întrezărit şi cât am răsfoit cartea; uneori îmi dă impresia că râde pentru că nu vrea să plângă).

"Doamne si Domni la răspântii bucureştene" (lansată anul acesta) şi "Alte povesti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti" (ediţie 2006) de Victoria Dragu Dimitriu, ambele apărute la editura Vremea. Autoarea a stat de vorbă cu exponenţi ai Bucureştiului de odinioară şi a pus cap la cap fărâme de vieţi şi de istorie, într-o îmbinare ingenioasă de literatură şi istorie, fără a cădea în patima didacticismului.

Album Michelangelo, apărut la editura Aquila(Oradea). Condiţii grafice excelente şi texte care îţi spun câte o poveste despre pictorul şi sculptorul renascentist. În vremea şcoalii generale, am găsit în bibliotecă „Agonie şi extaz” a lui Irving Stone, apoi am căutat un album şi am descoperit că Michelangelo avea dreptate: din fiecare bloc pe care îl cioplea, el nu a făcut decât să înlăture marmura de prisos, pentru a ajunge la sculptura care se ascundea înăuntru.