Povestea din sticluţă

(foto de aici)

Nu vă gândiţi la unul din basmele Şeherezadei şi nici la aburii bahici născători de naraţiuni “la un pahar”. Ci la o invenţie aparţinând chimiei şi menită să completeze armonios, în fiecare dimineaţă, tabloul personal.

Fiecare parfum spune o poveste, de la notele de vârf care îţi intră în nări din primele secunde şi până la notele de bază care, credincioase, te învăluie după câteva zeci de minute.

La capitolul mirosuri, cred că nu există cale de mijloc: îţi plac sau nu, vei decide în câteva secunde. Dacă nu eşti sigură şi stai să te mai gândeşti, e clar : acela nu este parfumul tău. Parfumul care este al tău se va lipi de tine şi te va înveseli subit sau îţi va dărui o aşteptare calmă a zilei. Parfumul de care ai nevoie într-o anumită secvenţă a vieţii tale te va găsi el singur.

Acum mulţi ani mi-a căzut în mână “Cartea parfumurilor” de John Oakes, apărută la Humanitas în 1998 şi reeditată în 2003, o mică bijuterie cizelată atât de bine pe mai multe faţete, încât îţi demonstrează că orice femeie va descoperi un parfum în care, cuprinsă, va simţi că îi aparţine. Era bucăţica lipsă dintr-un puzzle, pentru a face o incursiune în misterioasa lume olfactivă aşezată în sticluţele ce spun câte o poveste - rând pe rând - dacă vrei să le asculţi.

Mi-am amintit de toate acestea citind un articol din The Times: Smelly masterpieces, despre un ghid al parfumurilor conceput de Luca Turin şi Tania Sanchez. Mi-a plăcut cum a fost catalogat celebrul No. 5 al Casei Chanel: este un Brâncuşi! Urmează argumentul: “Alone among fragrances known to me, it gives the irresistible impression of a smooth, continuously curved, gold-coloured volume that stretches deliciously, like a sleepy panther, from top note to drydown. Let us assume he is thinking of the bronze “Bird in Flight”, and not “The Kiss”, though interestingly Sanchez appears to admit the possibility of one of the polished marble versions. Both are apt.”