sâmbătă, 20 iunie 2009

Bookfest 2009 – mission accomplished!


(sursa foto)

Cu soarele în faţă, cu o briză toridă în păr m-am îndreptat plină de hotărâre spre Romexpo, în după-amiaza zilei de 20 a anului 2009. Ţinta pe care nu aveam voie să o ratez se numea Bookfest. Puhoi de oameni nu am văzut, în schimb grupuri răzleţe veneau din sensul opus legănând pungi victorioase, cu sigle de edituri.

O surpriză plăcută: aerul din interiorul clădirii se putea respira. Poate şi fiindcă numărul de oameni pe metru pătrat era rezonabil. Văd un fundal cu sigla Humanitas şi un fotoliu însoţit de o măsuţă. În fotoliu - un domn intervievat de un reporter de televiziune. Scotocesc prin memorie, figura mi se pare vag cunoscută dar când dau cu ochii de cartea de pe măsuţă, mă lămuresc. Domnul în cauză era Gheorghe Florescu, supranumit firesc Cafegiul după apariţia cărţii sale Confesiunile unui cafegiu.

Zona Humanitas m-a făcut să îmi dau seama, pentru a mia oară, că îmi lipseşte orientarea în spaţiu. Intram pe o parte, ieşeam pe alta, credeam că mă aflu într-un punct pe care îl mai vizitasem şi mă trezeam ca într-un episod SF în alt spaţiu, în altă dimensiune… După vreo două încercări nereuşite, m-am lăsat pe mâna destinului.

Ce a spus destinul? A spus că voi da cu ochii şi voi cumpăra două produse Humanitas. Ele sunt:
Opere cumplite de Florin Piersic jr (cele câteva pagini citite pe site-ul editurii, acum câteva zile, m-au surprins şi m-au convins că am dat de un stil spontan, proaspăt şi sentimental-bine-camuflat)
şi
Armele secrete de Julio Cortazar (cinci povestiri ale argentinianului care ştie să jongleze perfect cu realitatea şi fantasticul; pentru mine e ca un magnet şi nu îi rezist).

Paranteză: Jurnal, de Oana Pellea, stă pe masa mea de săptămâna trecută şi savurez din el o pagină-două pe zi. Că am prostul obicei de a NU citi o singură carte, ci două în paralel.

Tot destinul a dictat ca, ajunsă la editura Vremea, să văd fabuloasa colecţie Planeta Bucureşti, care nu m-a dezamăgit până acum. Judecând după "Doamne si Domni la răspântii bucureştene" şi "Alte povesti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti", ambele de Victoria Dragu Dimitriu.

Am cumpărat Bucureştii sufletului, de Duduţa Olian. Citesc de pe coperta a patra: „plimbări cu ţintă prin târg, fie prin colţuri mai putin cunoscute, fie prin zone pe unde trecem mereu, dar fără să ştim ce vedem sau fără să avem timp să privim”. Îmi amintesc de strădaniile mele de a iubi Bucureştiul (cam fără succes până acum). Mă gândesc că această carte ar fi un ajutor preţios.
Negustori, negustoraşi şi negustoreli în vechiul Bucureşti, de Lelia Zamani – he… se pare că am chef de vremuri vechi, care să poleiască actuala capitală cu poveştile lor.

În pungile care deveniseră o prelungire firească a mâinilor au mai ajuns Doresc ca micili mele rânduleţe... de Tudor Muşatescu (Editura Coresi) şi Personalităţi ale exilului militar românesc de Dumitru Dobre (Editura Militară) – carte apărută sub egida Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

Surpriză: o carte pe care, după ce am ratat-o la vremea ei, am căutat-o zadarnic pe la chioşcuri. Din colecţia Cotidianul – Umor cu premeditare, o antologie cu texte ale maeştrilor în domeniu. Din păcate, am ajuns la standul Cotidianul către finalul preumblării şi m-am uitat fără elan la rafturile care adăposteau zeci de cărţi. Sunt convinsă că meritau o examinare mai atentă din partea mea. Umor cu premeditare se afla pe o tejghea, deci nu a necesitat eforturi suplimentare de concentrare.

Am lăsat către final „perla Coroanei”. Aceasta se numeşte Gabriel García Márquez. O viaţă şi este scrisă de Gerald Martin. Editura Litera Internaţional.
Eram entuziasmata luna trecută că a apărut prima biografie oficială şi uite că a ajuns surprinzător de repede la noi, în limba română. Cum să plec acasă fără cartea lui Martin?!

Cam asta este. Raportez: mission accomplished.

Final. Muzica victoriei îmi sună în urechi. A luat forma următoare:

AC/DC "Let there be rock"
Asculta mai multe audio Muzica

14 comentarii:

Antoaneta spunea...

Cartea lui Florinel Piersic suna foarte promitator, am citit fragmentele.

to-morrow spunea...

@Antoaneta: cum spuneam, m-a surprins. Am inceput sa citesc din ea. Are imagini puternice si cuvintele potrivite pentru ele.

monica spunea...

to-morrow , ce ciudat cum isi ofera baietii astia serviciile in cele mai neasteptate momente.In iarna asta , la o virsta total nepotrivita , am invatat sa schiez.Cind am coborit prima oara corect pirtia am inceput ca o nebuna sa cint She's got the Jack!

to-morrow spunea...

@monica: nu exista varsta nepotrivita, cel putin eu asa cred; zice o vorba ca niciodata nu e prea tarziu :) Felicitari pentru "actiunea schiuri"!
Baietii de la AC/DC sunt de mare ajutor pentru o atmosfera imbibata de energie si bucurie! Ca si altii din zona rock.

Anonim spunea...

Felicitari pentru captura!
La Noi Media Print am gasit o carte faina de tot, 2 volume, scrisa de Radu Anton Roman (din care tocmai citesc si admir fotografiile Bucurestiului de demult): "Suflet candriu de papugiu". Na, si am mai luat si doua postere mari de la ei, care deja sunt puse pe pereti, tot cu Bucurestiul vechi... :D

Cand a aparut prima data Umor cu premeditare, volum pe care am tinut sa-l am, l-am ratat. Cred ca acum 2 saptamani a aparut in casa, pe motiv ca "Stiam ca nu-l ai". Ce intamplari norocoase, uneori.

to-morrow spunea...

@feeria: excelente volumele, fiindca scriitura lui Radu Anton Roman aduce cititorului un soi de caldura dupa ceva autentic si pierdut.
Ha, ce coincidenta! Deci nu eram singura persoana care cauta cu disperare "Umor cu premeditare" :)

Anonim spunea...

Mda, dupa ce mi-am inghitit veninul de invidie pe sora-mea, care sta in Bucuresti si care a fost, de asemenea, la Bookfest, apari si tu sa scrii despre asta :D :D Macar de asta as iubi Bucurestiul: acolo SE INTAMPLA! Desi si sora-mea vede clar tarele capitalei, n-ar putea sa mai plece de acolo tocmai din acest considerent! Pentru ca lunea, cand vorbim la telefon, ea mereu are ce sa imi povesteasca despre ce a facut in weekend, eu nu. Decat daca ies din oras. :D

to-morrow spunea...

@andutza: sunt sigura ca sora ta are despre ce sa iti povesteasca privind weekendul tocmai fiindca a iesit in oras. Asa cum spui ca faci si tu, ca sa ai "material" de discutie. Deci doar coordonatele geografice difera, actiunea este similara :)
Pentru Bookfest si alte evenimente merita sa tragi o fuga pana in Bucuresti; in rest, as prefera oricand un orasel linistit si curat.

Anonim spunea...

Ea are ce sa imi povesteasca daca iese IN oras, eu-daca ies DIN oras! :D Cam asta e problema! Da, si eu, daca as avea de ales, as locui intr-un oras mic si linistit. Din pacate, locuiesc intr-un oras mare si linistit: are potential, dar nu se intampla mai nimic, sau, daca se intampla, nu ai cum sa afli decat din surse underground, stam cam prost la capitolul media!

to-morrow spunea...

@andutza: pai avantaj tu! ca iesi DIN oras si iti clatesti ochii cu peisaje. Oras linistit sa fie, nu conteaza suprafata. Si daca se intampla ceva remarcabil, fuguta in locul unde se intampla, apoi acasa la liniste! Cred ca daca ai sta o luna in Bucuresti, ai tanji dupa orasul tau :)

vio spunea...

si l-ai citit pe musatescu? :)

eu da, da' cu lacrimi in ochi:D

to-morrow spunea...

@vio: Cum sa nu? M-am delectat deja. Nu mai citisem de mult timp din scrierile lui. Si mi-am amintit astfel cat de inteligent stie sa rada da toti si toate. Iti recomand cu tarie schitele si musatismele din acest volum omagial. Cred ca poti sa o comanzi, daca vrei, la editura Coresi.
In incheiere, cateva musatisme:
Ia viata de piept. Nu ca s-o trantesti, ci ca sa-i auzi mai bine inima cum bate.
Cele mai obositoare zile sunt cele in care nu ai nimic de facut.
Caloriferul stins e mai rece decat frigiderul in functiune.
Daca intr-o vorba indesi mai mult decat incape, devine vorba goala.
Matreata n-are nici o legatura cu inteligenta, desi e tot o chestie de cap.
Nu poti sa bati un om care rade. Pe unul care ranjeste, da.

vio spunea...

pai scrisesem in comentariul de mai devreme ca am citit-o:)
cel mai tare si mai tare m-au lesinat epistolele de la inceput (si parca mai sint si la final citeva), alea din seria Draga matusa, s.a.m.d., le citeam impreuna cu mama cu glas tare si ne curgeau suvoaie de lacrimi pe obraji, ce vremuri!

bine, sper ca discutam de aceeasi editie sau reeditari cu acelasi continut.

(am impresia ca am incercat sa las un comentariu la ultimul tau post aseara (nu sint singura, pentru ca apoi m-am intrerupt din activitatea internautica:) ), oricum, era in aceeasi directie cu ce am scris acum.)

to-morrow spunea...

@vio: sa precizez - nu am inteles ca ar fi vorba de acest volum, ci de musatescu in general :) deci nu iti mai recomand cartea, da?:)