(sursa foto)
Umorul pare că intră în numai opt “modele”, de-a lungul civilizaţiilor, culturilor şi gusturilor. Oare ce provoacă râsul? Cineva a încercat din nou să găsească un răspuns. A început căutarea în secolul XIV, de la „gazele” emise în Miller’s Tale a lui Geoffrey Chauser ("This Nicholas just then let fly a fart/ As loud as it had been a thunder-clap") şi s-a oprit în prezent, la seriale TV precum Little Britain.
Câteva tipare ne stimulează de fapt creierul. Mintea primeşte în final, prin râs, răsplata pentru că le-a căutat (inconştient), spune Alastair Clarke. El va publica în acest an cartea The Humour Ten Thousand, în care studiază şi explică pe îndelete rădăcina râsului. Cartea ar putea fi un bun ghid pentru scenarişti, fiindcă nu e deloc uşor să îi faci pe oameni să râdă, prin replici.
Râsul apare datorită unei surprize, susţinuse la început Clarke. Apoi a mai făcut un pas şi a găsit opt tipuri de „surprize”. Până la apariţia cărţii The Humour Ten Thousand, avem un mic cadou: începând de azi, o altă lucrare a lui Clarke. Se numeşte The Eight Patterns Of Humour şi este disponibilă (timp de 30 de zile) pentru a fi descărcată gratis aici.
De citit. Şi de aflat ce caută de fapt creierul, ca să primească în schimb râsul.
8 comentarii:
foarte interesant post. intotdeauna m-a fascinat mecanismul comediilor. sunt si fana Little Britain :) apreciez chiar si umorul sec rau, ca The Office (cel englezesc). mi se pare genial, de altfel, in peisajul englezesc. atat de tipic!
@coryamor: poti descarca o carte a lui clarke, du-te la link. Eu am descarcat-o deja si promit ca ma apuc sa o citesc.
Umorul englezesc in general mi se pare excelent: sa poti rade inteligent de propria persoana - asta da arta :)
Excelent, multumesc pentru link!
Imi aduc aminte de o carte SF in care cineva cauta cauza risului -- si cind a gasit-o, nimic nu a mai avut haz ;-)
@Pinocchio: cu multa placere. Bine ai sosit pe aici. Mi se pare fascinanta cauza rasului - la ce reactionam si de ce. Cartea respectiva intra in teoria domnului Clarke - pattern recognition theory. Mai sunt autori interesanti in domeniu, o sa mai scriu despre asta. Mai poftiti, va rog, prin etajerele de aici :) !
hahaha!
da, semnul e haios... pina ajungi acolo, asa pe inserat, si-o gasca de pinguini trec strada prin fata masinii.
crede-ma, nu-ti mai vine sa rizi: nu stii cum sa faci sa opresti mai repede. mai ales daca ai impresia ca ti-a intrat unul sub masina...
@gingav: ai fost pe acolo cand au tasnit pinguinii :) ???
In Romania, echivalentul ar fi sa treci pe langa o cireada de vaci (de obicei prin mijlocul ei, ca rumegatoarele respective circula de-a lungul si de-a latul soselei)- cred ca se misca la fel de lent precum pinguinii.
am fost... in Noua Zeelanda, si imaginea ta cu pinguini mi-a adus aminte, dureros, de lumea fermecata de-acolo.
la pinguini am mers pe inserat, caci atunci se intorceau coloniile la tarm, sa-si hraneasca femelele si progenitura. cei mai multi stiau drumul, ajungeau direct in bratele celor care-i asteptau pe tarm, tipind de mama focului; se luau in brate si se-ndreptau spre cuib, pupindu-se (cel de-acasa scotocea nerabdator prin gusa masculului).
dar mai era cite-un gura-casca (sau betiv) care devia de la linia dreapta si ajungea departe, pe sosea... odata intrat in faruri, nu mai misca. trebuia sa ne oprim. si-atunci cite-o miscare zarita cu coada ochiului ne anunta ca alt betiv s-a refugiat sub masina.
daca pinguinii traversind strada sint amuzanti, vacile pe sosea ma fac sa le-njur paznicii. intotdeauna exista drumuri laturalnice; ajung pe strada din indiferenta vacarilor. pe mine ratele noastre autohtone ma amuza... si cred c-am vazut semne cu "atentie, trec rate".
@gingav: departe ai fost! dar ai amintiri minunate. ai putea sa scrii despre lumea de acolo.
Trimiteți un comentariu