Vis către Japonia

(foto : o intrare în templul Eiheiji)

Kaoru Nonomura avea 30 de ani când a renunţat la familie, iubită, slujbă (designer) şi oraş (Tokio). A plecat în munţii din prefectura Fukui, pentru a petrece un an la cel mai sever templu budist (Eiheiji), ca novice.

Ore în şir de meditaţie, mâncare puţină, muncă fizică, pedepse de la superiori – totul prezentat cu umor, căldură, curajul de a privi trecutul şi de a cântări foarte atent fiecare fragment al prezentului. După acel an, Kaoru Nonomura şi-a reluat viaţa din Tokio. În drumul zilnic spre serviciu, a început să scrie amintiri din zilele de călugăr budist.

Eat Sleep Sit (cu subtitlul My Year at Japan's Most Rigorous Zen Temple) se adresează celor interesaţi de o căutare. La scară mai mare, orice fel de căutare, probabil.

Un succes în Japonia (din 1996, de la prima ediţie, s-au vândut peste 100.000 de exemplare), începând din aprilie cartea va deveni accesibilă şi pentru restul lumii. Datorită traducătoarei Juliet Winters Carpenter, care a transpus-o în engleză.

Americanca Juliet Winters Carpenter este îndrăgostită iremediabil de Japonia, pe care a vizitat-o prima dată în copilărie. Povestea ei curge firesc spre Ţara Soarelui Răsare.

Liceul din Illinois la care studia Juliet avea în timpul verii un program special, în cadrul căruia puteai obţine National Defense Foreign Language fellowship. Juliet s-a înscris şi astfel a urmat cursurile lui Edwin McClellan (talentat traducător de poezie japoneză, născut în Kobe). Tot atunci a făcut cunoştinţă cu filmul Cei şapte samurai şi a participat la concerte de koto. Întâmplare sau nu, fascinaţia faţă de cultura japoneză s-a accentuat. Au urmat cărţi ale autorilor japonezi (citite în engleză) iar arta lui Edward Seidensticker (unul dintre cei mai buni traducători de literatură japoneză) a impresionat-o atât de mult, încât s-a înscris la University of Michigan, unde acesta preda.

Alimentată de lecturi şi de cursuri, atracţia faţă de Japonia creştea.

Atât de puternic, încât după ce a terminat facultatea (în care a studiat – ce altceva ? – literatura japoneză), Juliet s-a stabilit în 1975 în Ikoma, prefectura Nara. În 1977 a tradus prima carte : "Secret Rendezvous", de Kobo Abe, şi astfel a câştigat două premii. Acum ea ţine cursuri la Doshisha Women's College of Liberal Arts din Tokio şi traduce literatură japoneză în engleză.

Ambele cazuri – Kaoru Nonomura şi Juliet Winters Carpenter – sunt unite de ceva: a îndrăzni să-ţi urmezi visul.
Iar dacă ingrediente sunt temple, flori de cireş şi cărţi, cu atât mai bine.