(sursa foto – din anunţurile răsfoite)
Ieri, un scop nobil: să ajut pe cineva. O prietenă are un copil. Copilul NU are câine. Puştiul de 12 ani e mare iubitor de animale. Mama este iubitoare de curăţenie deci, înainte de a capitula, pune o condiţie: în casă va intra numai un câine care să nu lase păr.
Booon. Caniche aşadar, toată lumea ştie că nu năpârleşte. Cu vioiciunea caracteristică rasei, va fi un bun tovarăş de joacă.
Experienţa e rudă cu înţelepciunea (sper), aşa că după ce am scotocit pe diverse site-uri, am constatat următoarele:
Câinii de rasă sunt contra cost, de obicei. Excepţiile: când stăpânul călătoreşte des în străinătate sau când în casă a apărut un copil. Atunci câinele ia drumul unui site pe care i se postează poza, în aşteptarea unui alt domiciliu. Va fi dat fără niciun leu, doar să se ivească un stăpân rezonabil.
Aflu fără să vreau „bursa” puilor de bichon – între 800 si 1000 lei. Vorbim de lei noi! Un credit de nevoi personale ar rezolva o asemenea achiziţie. Rottweilerii sunt ceva mai ieftini: 500 lei şi transport asigurat. Un pui de chihuahua se vinde pentru 100 de euro, şi urgent. El habar nu are. Alt chihuahua, tot urgent, costă 80 lei. Ce diferenţă o fi?!
Găsesc cu duiumul metişi de toate dimensiunile, culorile şi vârstele. Nu costă nimic şi sunt foarte simpatici. Păcat că aceştia au obiceiul de a lăsa fire de păr pe covor (nimeni nu-i perfect, ce să faci?). Cu un oftat, îi exclud, fiindcă îmi dau seama că nu ar avea nicio şansă în faţa mamei-cerber.
După vreo jumătate de oră în care mi-am încercat dibăcia de a căuta prin cotloanele netului, iată-l! Un caniche adolescent. Numai bun să alerge cu puştiul prin casă şi prin parcuri. Se stabileşte happy-end-ul peste două săptămâni, când vine copchilul acasă (deocamdată are un traseu de vacanţă). Sper să nu se schimbe nimic.
Rămâne o umbră de întrebare: dacă tânărul caniche va face năzbâtii câineşti (cum ar fi ferfeniţirea papucilor), eu voi încasa reproşurile mamei? Că doar eu l-am adus în viaţa lor!
Hmm...la asta o să mă gîndesc mâine – cum spunea Scarlett.
Şi clasicul "How much is that doggie in the window?"
How Much Is That Doggie In The Window
Asculta mai multe audio Muzica
9 comentarii:
Intotdeauna mi-a placut melodia asta. Si, daca as vrea sa am caine in loc de pisica, presupun ca as alege un caniche... :)
@anaveronica: si mie imi place cantecul. muuult; daca vei vrea caniche, spune si caut imediat pe net; din cate vezi, am rezultate :)
Nu, multumesc - cel putin atata vreme cat nu-mi extind... teritoriul. Motanul Griska a revendicat intregul nostru apartament, cu mentiunea ca nu tolereaza concurenta niciunui alt patruped si ca e gata sa-si apere domeniul, la propriu, cu ghearele si cu dintii... :))
@anaveronica: inteleg. Griska e posesiv si feroce. Niciun caniche nu i-ar rezista :)
ce frumos e dogul tau care nu mai e! eu ma innebunesc dupa caini, avem 3 aici si ii iubesc ca pe membrii familiei.
nu stiam ca virgula canisii nu pierd mult par. interesant...
@coryamor: din pacate, nu am poze in format digital cu dogul meu, doar clasicele poze pe hartie. Am cautat acum mult timp pe net (inainte de vremea articolului respectiv) si am salvat pozele acelea in computer fiindca seamana izbitor cu el; doar ca nu mai stiu pe ce site le-am gasit :( si nu am putut pune sursa. ar trebui sa refac cautarea, sa nu induc lumea in eroare :)
si totusi... seamana teribil!
@coryamor: gata, am remediat: la articolul acela am pus alte 2 poze, gasite acu, cu tot cu sursa; e drept ca in a doua (unde sunt caini adulti) nu mai e o asemanare atat de mare cu dogul meu dar macar se vede inaltimea impozanta :)
de ce nu digitalizezi pozele cu el? ar fi o idee!
@coryamor: de lene?... Ca sunt puse intr-un sertar pe care trebuie sa il descopar mai intai :) Au trecut multi ani de cand am fost stapana de dog german. Dar si cand ma voi pune pe cautat...
Trimiteți un comentariu