luni, 20 iulie 2009

Dialog de Sfântul Ilie


(sursa foto)

- Când e ziua Sfântului Ilie?
- Pe 20 iulie. Dar sfântul nu trebuie să ştie, fiindcă atunci s-ar urca în carul lui de foc şi ar petrece. Şi de bucurie ar da cu fulgere şi trăsnete de n-ar mai rămâne nimic pe pământ.
- E un sfânt rău?
- E un sfânt bun dar e năprasnic la bucurie.
- Şi cum de nu află?
- Sfântul Ilie îl întreabă din când în când pe Dumnezeu: „Doamne, când e ziua mea?”. Iar Dumnezeu îi răspunde: „Mai e până atunci, Ilie”. Ilie merge atunci la treburile lui. Vine şi ziua când Dumnezeu îi răspunde: „A fost ziua ta, Ilie”. Iar sfântul pleacă supărat şi aruncă ploi peste lume.
- Şi dacă ajunge chiar de ziua lui la Dumnezeu, să întrebe?
- Asta nu se poate. Fiindcă atunci Ilie ar nimici pământul, de bucurie. Niciodată nu merge, de ziua lui, la Dumnezeu.
- Sigur?
- Sigur.

Dialogul avea loc cu (prea) mulţi ani în urmă.
Eu o descoseam pe bunica în fiecare vară. Primeam în schimb un zâmbet şi legenda unui sfânt aprig dar bun, fiindcă prin ploi ne fereşte de secetă.

În fiecare an, când vine 20 iulie, îmi amintesc de poveste.

6 comentarii:

Vaca verde spunea...

foarte frumoasa povestea ta, multam!

to-morrow spunea...

@Vaca Verde: multumesc si eu ca ai trceut pe aici si ai lasat o vorba!

B85CSP spunea...

Amintirile comune sunt semn de apartenenta la ceva. In cazul nostru, la traditie. Doar atat ca dialogul meu era cu Bunicul iar proiectia acestei sarbatori in universul meu a fost mereu alta. Depinde ce varsta au avut ochii mei privind Cerul si urechile mele ascultand caruta Sfantului hurducanind pe cararile Lui pietruite cu nori ...

to-morrow spunea...

@B85CSP: he, he, memories... Mai apar si amintirile dar important este prezentul, nu?

Ionela spunea...

Oh, daaaa!!! Si eu tin minte povestile bunicii despre Sf. Ilie...si ne dadea mere de alea mici dar duuulci de nu te puteai opri din mancat care se coceau fix in preajma zilei asteia. Si veneau si vecinii sa ne dea mere drept pomana, ca asa era obiceiul. Ce amintiri mi-ai starnit...

to-morrow spunea...

@Ionela: ia uite, eu nu stiam de obiceiul cu mere de Sf Ilie! Cred ca si bunica ta era la fel de iubitoare si de calda ca si bunica mea. Toate bunicile sunt minunate!