"I speak of new cities and new people. I tell you the past is a bucket of ashes. I tell you yesterday is a wind gone down, a sun dropped in the west. I tell you there is nothing in the world only an ocean of to-morrows, a sky of to-morrows. I am a brother of the cornhuskers who say at sundown: To-morrow is a day." Carl Sandburg, Prairie (1918)
Să presupunem că cineva închide uşa peste degetul tău. Nu e o acţiune obişnuită (nici plăcută sau dorită) dar nici nemaiîntâlnită. După ce îţi trece durerea şi după ce se duce furia, condamni neglijenţa omului acela. Dar când tu însuţi/însăţi (ca să nu discriminez) faci asta, cum este?
Nu mi s-a întâmplat mie; ok, eu am o poveste cu un deget cât se poate de traumatizat, la vremea lui. Din vina mea. Dar simt nevoia să trec cu eleganţă peste acest episod.... Să aruncăm la coş episoadele negre. Îmi asum capul în nori, periodic.
Britanicii (uite ca am prins drag să îi tot citez) au mai comis un studiu, comandat de Mobigel Paineze Spray. Cam 7.000 de oameni chestionaţi. Concluzia: nu te răneşti doar eşti afară sau când practici un sport. Casa e pliiină de pericole :).
O vorbă din bătrâni (englezi) spune că “there is no gain without pain”.
Până la "gain", să vedem de unde vine durerea, când vine:
- de la dormit în poziţie ţeapănă (cam jumătate din subiecţi recunosc că se trezesc cu dureri fiindcă nu schimbă poziţia în timpul somnului)
- de la un pas împiedicat pe scări
- de la o întoarcere riscantă în timpul somnului, terminată la podea
- de la un pas necugetat, la ieşirea din cadă
- de la lucrul la computer – daaaaa, ştiam eu că e dăunator, acum am dovada
- de la câinele-prietenul-omului, care ţi se încurcă pe lângă glezne. În casă. Urmarea firească: într-o secundă, eşti la nivelul câinelui. Adică priveşti pardoseala de aproape. Cunosc o doamnă care are acum o mână în atele - dar nu pentru multă vreme.
- de la o uşă de sticlă, prea curată, plasată imprudent în drumul tău
Stati sa ma confesez - cum povesteam si intr-o postare - in timpul facultatii mi-am prins un deget in usa de la liftul Bibliotecii Nationale. In ciuda durerii "sagetatoare", am mancat apoi doi covrigi pe Lipscani (asta e amanuntul care mi se pare SF acum). Dupa cateva ore, mana imi devenise un obiect inform, violet. Urgente, doctor, atela. Acum prognozat furtuni, grad minim de eroare :)
@Ionela: mie mi se intampla doar cand sunt foarte obosita si dorm bustean, de nu aud nici ceasul desteptator, apoi ma mir ca am o mana/un umar cu furnicaturi. Iar statul la computer se mai soldeaza cu dureri musculare spre ceafa dar sunt trecatoare.
dar astea-s dureri acute, te lovesti (apropo, exista doua dureri superbe ne-amintite aici: durerea-n cot, si urmarile sutului tras cu sete, si cu piciorul gol, in coltul dulapului), te bucuri, trec. cu o exceptie: lucrul la computer.
activitatea asta draguta furnizeaza patru placeri statornice:
la ochi (uitam sa clipim la timp);
la incheietura miinii (carpal sindrome - de la mouse);
la sira spinarii (cam peste tot: in zona gitului daca ecranul nu e bine plasat; in zona salelor, fiindca musculatura dispare si vertebrele n-au incontro, se taseaza; la coccis - fiindca scaunul moale permite corpului sa apese pe capatul de jos al coloanei vertebrale);
pulpele si fesele (din cauza presiunii prelungite).
6 comentarii:
Stati sa ma confesez - cum povesteam si intr-o postare - in timpul facultatii mi-am prins un deget in usa de la liftul Bibliotecii Nationale. In ciuda durerii "sagetatoare", am mancat apoi doi covrigi pe Lipscani (asta e amanuntul care mi se pare SF acum). Dupa cateva ore, mana imi devenise un obiect inform, violet. Urgente, doctor, atela. Acum prognozat furtuni, grad minim de eroare :)
Aia cu intepenitul in pat e regula de baza la mine noapte de noapte. Cred ca o sa-mi pun alarma din 2 in 2 ore ca sa ma intorc pe partea cealalta.
@Kat: curat SF, sa mananci covrigi cu degetul zvacnind! Acum sper ca scanezi cu atentie toate usile.
@Ionela: mie mi se intampla doar cand sunt foarte obosita si dorm bustean, de nu aud nici ceasul desteptator, apoi ma mir ca am o mana/un umar cu furnicaturi. Iar statul la computer se mai soldeaza cu dureri musculare spre ceafa dar sunt trecatoare.
hahaha! corect.
dar astea-s dureri acute, te lovesti (apropo, exista doua dureri superbe ne-amintite aici: durerea-n cot, si urmarile sutului tras cu sete, si cu piciorul gol, in coltul dulapului), te bucuri, trec. cu o exceptie: lucrul la computer.
activitatea asta draguta furnizeaza patru placeri statornice:
la ochi (uitam sa clipim la timp);
la incheietura miinii (carpal sindrome - de la mouse);
la sira spinarii (cam peste tot: in zona gitului daca ecranul nu e bine plasat; in zona salelor, fiindca musculatura dispare si vertebrele n-au incontro, se taseaza; la coccis - fiindca scaunul moale permite corpului sa apese pe capatul de jos al coloanei vertebrale);
pulpele si fesele (din cauza presiunii prelungite).
@gingav: as adauga si impiedicarea piciorului gol de un picior de masa ori de scaun care se incapataneaza sa stea in calea omului.
Trimiteți un comentariu