(sursa foto)
Vio mi-a adus aminte astăzi de o carte care a fost un adevărat deliciu pentru mine. Am găsit-o la Bookfest dar apăruse încă din 2003 (la Editura Coresi), când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Tudor Muşatescu.
Se numeşte Doresc ca micili mele rânduleţe… şi conţine schiţe, scrisorele/rânduleţe şi mult umor, care ţâşneşte la vreo întorsătură de frază ori din "aura" unui cuvânt. O recomand. Mai ales într-o zi ploioasă.
Şi câteva Muşatisme:
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Ia viaţa de piept. Nu ca s-o trânteşti, ci ca să-i auzi mai bine inima cum bate.
Cele mai obositoare zile sunt cele în care nu ai nimic de făcut.
Mătreaţa n-are nici o legătură cu inteligenţa, deşi e tot o chestie de cap.
Nu poţi să baţi un om care râde. Pe unul care rânjeşte, da.
Viitorul te trage de mână şi trecutul, de mânecă.
4 comentarii:
cartea asta imi aduce aminte de o vacanta la 2 costinesti, parca, impreuna cu prietenele mele de la faculta.ele aveau cartea asta si tot timpul citeam cate ceva din ea, iar in restul timpului imitam stilul, vorbind intre noi... excelenta carte, de neuitat! :)
@coryamor: grozav imi plac scrierile astea fara varsta! De-a lungul a zeci de ani, oamenii au zambit sau au ras cand au citit ceva de Tudor Musatescu. E cea mai buna confirmare a valorii.
mi-au placut musatismele astea, se ascunde ceva adevar in ele:)
@ina bixade: chiar o doza mare; adevarul spus in gluma e cel mai suportabil :)
Trimiteți un comentariu