marți, 2 septembrie 2008

Teste pentru fericire



Fericirea a devenit de câţiva ani obiect de studiu. Economişti, sociologi şi psihologi se apleacă asupra căutării şi definirii ingredientelor fericirii, într-o încercare de a afla ce îl face pe un om să se simtă mulţumit şi cum se dobândeşte această stare. E vorba de o privire asupra individului dar şi asupra unei naţiuni.

Profesorul Ed Diener, psiholog la University of Illinois, este unul dintre cercetătorii renumiţi care studiază fericirea. Pe lângă numeroase lucrări în publicaţii de specialitate, el a elaborat un test al fericirii, compus din 5 enunţuri. Pentru fiecare trebuie să acorzi un punctaj (între 1 şi 7). Testul este online şi nu ai nevoie de înregistare pentru a-l face. Rezultatul îl afli imediat, odată ce apeşi butonul „submit”.

Domnul Diener a condus nenumărate studii asupra variabilelor care compun fericirea. El a constatat că, indiferent de cultura din care provin, oamenii fericiţi au ceva în comun: relaţii de viaţă pozitive (prieteni sau parteneri de viaţă). Oamenii fericiţi interacţionază cu ceilalţi - au prieteni şi sunt căsătoriţi ori au o relaţie stabilă. Banii nu rezolvă totul, pentru că venitul nu ţine pasul cu aspiraţiile omului. Câştigi mai mult şi vrei mai mult. Nu e nimic rău în a visa să ai diverse lucruri. Dar dacă rămâi blocat numai în acea zonă, aspiraţia în sine devine o sursă de frustrări. Pentru că întotdeauna va exista un lucru material pe care nu îl poţi avea, pentru că altcineva poate avea lucrul la care tânjeşti în zadar şi - poate cel mai important aspect - pentru că toate bunurile din lume nu înlocuiesc relaţiile interpersonale. Să fii singur într-o casă luxoasă, cu tehnologie ultramodernă?!

Profesorul Diener a demonstrat aceasta calculând indicele de satisfacţie. El a constatat că membrii tribului african Maasai, care trăiesc în colibe şi nu beneficiază de electricitate ori apă curentă, s-au situat (pe baza propriilor lor estimări) la acelaţi nivel de satisfacţie cu unii dintre cei mai bogaţi americani. Şi cu membrii comunităţii Amish din Pennsylvania.

Numeroase chestionare online asupra fericirii se găsesc pe site-ul University of Pennsylvania Positive Psychology Center, condus de dr Martin Seligman, fondatorul psihologiei pozitive. Se cere o înregistrare pentru a accesa chestionarele. Universitatea oferă şi un master de psihologie pozitivă aplicată.

5 comentarii:

amallia spunea...

Eu ştiu acum că eram fericită când am fost copil şi petreceam vacanţele la bunici. Dar atunci n-am ştiut. Atunci era firescul.

Există aşa un... ceva alunecos. În momentul când spui că eşti fericit parcă de distanţezi de fericire şi devii din trăitor observator. Eventual un observator fericit?

Oare ce-o zice ea, fericirea, călărind nărăvaşă sub hamul cercetărilor ştiinţifice?

andutza spunea...

Aseara m-am gandit ca urmatorul subiect de articol de pe blogul meu va fi "fericirea"...A mea, e drept!! :)):)) Ce coincidenta! Trebuie sa aprofundez subiectul, voi citi mai mult din ce "zice" prof. Diener, sper sa gasesc ceva si despre teama de a fi fericit, de care sufar din plin!!! :))

Un blogăr întârziat spunea...

Hmm, eu cred că pot simplifica testul Diener la o singură întrebare: "How happy are you? (de la 1 la 7). Pentru că cele cinci întrebări ale lui sunt cinci variante (nici măcar voalate) ale aceleiaşi întrebări, pusă aproape direct.

PS: Ştiu că psihologii vor riposta toţi în cor: asta e o tehnică (subtilă). La care trebuie răspuns tot în cor: "vrem banii înapoi!".

to-morrow spunea...

@ Amallia: cand erai copil, altii aveau grija de tine deci tu erai...fara griji. Cred ca daca "fericire" se inlocuieste cu "multumire" sau "satisfactie", e mai usor de gasit un raspuns.

@ Andutza: "teama" si "fericire" sunt cuvinte din registre diferite. Daca nu te gandesti la teama...cred ca restul vine de la sine :)

@ Un blogar intarziat: cred ca intrebarea "How happy are you" e mult prea generala (si uneori e greu de gasit un raspuns), asa ca trebuie descompusa in intrebari-ramuri mai mici, pentru o privire de ansamblu. Adica oamenii aceia care fac studii au nevoie de "masuratori" ale mai multor ingrediente, ca sa ajunga la happy-ul final. Zic si eu...

Un blogăr întârziat spunea...

Mă aşteptam la nişte corelaţii mai greu de ghicit. Cum ar fi cea pentru alcoolici, care au foarte des senzaţia că cineva îi urmăreşte pe stradă. Aia da găselniţă...