duminică, 14 septembrie 2008

Ştefan Iordache – sfârşitul unei călătorii


(foto de aici)

Azi dimineaţa s-a stins din viaţă Ştefan Iordache, la o clinică din Viena. Discret, aşa cum a fost toată viaţa. 67 de ani. Amănuntele medicale nu contează. Contează doar cariera artistică începută în 1963 şi încheiată în 2008. A dăruit privirii şi minţilor ce ştia să facă cel mai bine – jocul impecabil al unui actor. A dăruit auzului, pe calea unor melodii, vocea sa plăcut timbrată. Din aprilie, juca la Teatrul Naţional, era Prinţul Potemkin în Ecaterina cea Mare, de Bernard Shaw.

Strălucea pe scenă. Ardea totul pe scenă, într-o lume croită din poveşti, din care împărţea cu generozitate spectatorilor.

Când se stingeau reflectoarele, nu avea nimic din preţiozitatea unei vedete ci un firesc şi o modestie care - cu uimire – realizezi că pot acompania un mare actor.

Povestea frumos în interviuri, cu naturaleţea omului care a hoinărit mult pe străzile vieţii. Nu putea să fie banal, cuvintele sale formau imediat o imagine, un gând, o bucată de suflet.

I s-ar fi cuvenit fastul actorului de valoare. Nu l-a avut şi nici nu l-a reclamat. Azi şi mâine cu siguranţă vor fi remember-uri în presă. Mi-aş fi dorit – şi cred că nu sunt singura – să citesc mai des depre Ştefan Iordache sau să văd mai multe materiale la televizor legate de domnia sa.

Un evantai din culorile unei vieţi se află în cartea Regele scamator, de Ludmila Patlanjoglu, apărută acum patru ani la editura Nemira. Cu Ştefan Iordache şi despre Ştefan Iordache. Fragmente de viaţă dăruite cititorilor.

Din ultimul său interviu: "Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?"
(...)
Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decît să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.”

Sunt multe de învăţat şi multe prilejuri de reflecţie, în vorbele domniei sale.

Interviul integral se află aici.

Filmografia marelui actor este aici.

Ştefan Iordache: un cântec – Trecătorul.

Stefan Iordache - Trecatorul
Asculta mai multe audio Muzica

Later edit:
un material apărut anul trecut
iar anul acesta, când a împlinit 67 de ani, interviuri:
în Adevărul
şi Cronica Română (partea I şi partea a II-a)

4 comentarii:

Lola spunea...

Multumesc pentru link-uri.
Ah, ce trista sunt :(

to-morrow spunea...

Eu iti multumesc ca ai trecut pe aici si ai lasat un semn. Cred ca oricine a vazut un film sau o piesa de teatru in care a jucat Stefan Iordache, simte acum o mare pierdere.

andutza spunea...

A mai murit putin cultura romaneasca!!! Si, din pacate, talerul superficialitatii in arta atarna din ce in ce mai mult! Si o pierdere de o asemenea insemnatate nu mai poate fi compensata!

ghiocel07 spunea...

tazi la Antena2, la Agentul VIP este o emisiune moderata de Cristian Brancu in memoriam. El i-a luat un ultim interviu lui Stefan Iordache, la casa lui, frumoasa lui casa, acolo unde si-a petrecut o parte a vieti. Iubea acea casa.