sâmbătă, 6 septembrie 2008

Vă e milă?...V-am luat banii” (personajul Pepe, în Filantropica)


(foto de aici)

Filantropica, 2002

Pepe: Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic!

Pepe: Gândeşti mărunt: nu-i nici o ruşine să ceri, ruşine e să nu primeşti.

Taie cu precizie chirurgicală Nae Caranfil în trupul unei societăţi năucite de tranziţie. Cu toate acestea, nimic revanşard şi nici un discurs post revoluţionar clişeizat, steril şi negru, de tipul: “securiştii/îmbogăţiţii versus oamenii simpli, săraci şi cinstiţi”. Lucrurile grele pot fi povestite şi zâmbind.

Filantropica râde cu o amărăciune suportabilă, fără frustrări şi fără un deget acuzator; te lasă pe tine, telespectator, să tragi o concluzie după ce vezi defilând diverse personaje: liceeni, descurcăreţi, copii de bani gata, recuperatori, pensionari, cerşetori etc. O peliculă acid - inteligentă.

Povestea lui Ovidiu (interpretat de Mircea Diaconu), profesor de liceu (sărac şi îndrăgostit până peste puterile lui băneşti – căci se cer în context) se împleteşte cu cea a lui Pepe (Gheorghe Dinică), textier pentru cerşetori simpli dar şi de lux – o meserie extrem de profitabilă, din câte se vede în film.

Dialog cu vânzătorul:
Ovidiu: Aveaţi o carte aici, "Nimeni nu moare pe gratis". S-a epuizat?
Vânzătorul: Bătaie a fost pe ea! S-a vândut fix trei exemplare.

Ovidiu încearcă să câştige un ban din volumul lui şi îndrăzneşte să ceară scriitorilor din vechea generaţie să i-l cumpere:


Profesorul se trezeşte în clasă cu doi recuperatori care îi caută un elev:


Intrat într-un sistem căruia nu îi aparţine, Ovidiu îşi joacă rolul:


Iar aici, arta lui Pepe de a găsi frazele care să deschidă instantaneu portofelul oamenilor:


Scenariul integral al filmului se găseşte la această adresă. În dreapta, la “Descărcaţi în format pdf”. Merită citit.

PS: Nae Caranfil spunea, cu puţin timp înainte ca Filantropica să intre în cinematografe: “Filmul meu este un film despre cerşetori, dar nu trebuie luat atît de direct, de aceea îl şi încep cu sintagma "A fost odată". E un film ironic, un film brechtian într-un fel, detaşat oarecum de situaţie printr-un strat de basm.”

2 comentarii:

Incze Klára spunea...

Un film extraordinar, intr-adevar. Multumesc ca mi-ai reamintit de el.

to-morrow spunea...

Dupa parerea mea, este un "must see". Ca si "Occident". Doua filme facute fara inversunare, despre ce a rasarit la noi dupa 1989 si cum am primit noi schimbarile. Imi aduc aminte acum (apropo de Occident) de cantecul "Noi in anul 2000", pe care il stiam inainte de anii 90 :)