sâmbătă, 6 septembrie 2008

Titlul care atrage premiul


(poza de aici)

Ieri, o carte a fost încununată cu un premiu.

Premiul a avut nevoie doar să afle ce scrie pe copertă, apoi s-a îndreptat glonţ spre carte, fără să îl intereseze conţinutul volumului.

Premiul a examinat cărţi apărute în ultimii 30 de ani, şi a ales-o pe aceasta.

Este vorba de Greek Rural Postmen and Their Cancellation Numbers (se află în fotografie)- cartea premiată.

Diagram of Diagrams, distincţie aşteptată de cititori, s-a atribuit celui mai ciudat titlu de carte din ultimii 30 de ani.

Diagram Prize, fratele lui, îşi face apariţia în fiecare an şi a fost iniţiat de către revista britanică Bookseller, în 1978, ca să treacă timpul într-un mod mai vesel la Târgul de carte de la Frankfurt. De atunci, în fiecare an, Diagram soseşte. Nominalizările se fac din titluri de cărţi trimise de librării, edituri şi bilioteci. Există reguli clare şi respectate: cartea trebuie să fie serioasă iar titlul să nu însemne o păcăleală. Publicul intră pe site-ul Bookseller şi votează online.

Anul acesta, organizatorii s-au gândit ca pe lângă obişnuitul Diagram, anunţat în martie (acordat volumului If You Want Closure in Your Relationship, Start with Your Legs), să iniţieze şi o "perlă a coroanei", pentru a marca cei 30 de ani de existenţă. Astfel a apărut pe lume Diagram of Diagrams, stârnind curiozităţi, pasiuni şi voturi.

Greek Rural Postmen... este chiar o carte la locul ei, publicată în 1994 de către o organizaţie a colecţionarilor de timbre din Marea Britanie. Derek Willan, unul din autori, spune că titlul nu i se pare deloc bizar şi că pur şi simplu descrie despre ce e vorba în lucrare.

În acest an, competitorii redutabili pentru cel mai ciudat titlu apărut în ultimii 30 de ani s-au numit People Who Don't Know They're Dead şi How to Avoid Huge Ships.

Prima carte premiată a fost Proceedings of the Second International Workshop on Nude Mice, în 1978. Un titlu interesant mi s-a părut şi cel apărut în 2004: Bombproof Your Horse.

2 comentarii:

amallia spunea...

Târgul de carte de la Frankfurt... încerc să mi-l imaginnez. Cât trebuie să fie de mare şi câte cărţi se pot vedea acolo. Am auzit prima dată de el când lucram la Bucureşti, la editura Teora. Uneori îmi pare rău că am plecat de acolo... Tare drag mi-a fost între cărţi.

Iar noi suntem aşa, nişte răsfăţaţi răspândiţi pe planetă, adunaţi aici cu drag, măcar o dată pe zi. Ca nişte pagini prinse în cotorul celei mai frumoase curiozităţi...

to-morrow spunea...

Mi-ar placea sa lucrez intr-o editura, sa vad cartile iesind "calde, din cuptor". :)