"I speak of new cities and new people. I tell you the past is a bucket of ashes. I tell you yesterday is a wind gone down, a sun dropped in the west. I tell you there is nothing in the world only an ocean of to-morrows, a sky of to-morrows. I am a brother of the cornhuskers who say at sundown: To-morrow is a day." Carl Sandburg, Prairie (1918)
(poza de aici) Puzderie de lume în zona Caşin-Arcul de Triumf, duminică seara. Cozi lungi la intrare, care se topeau destul de repede către cele trei porţi. Mulţi tineri, adică în jur de 20 de ani, care ar fi putut fi lejer nepoţii cântăreţului. Mi-a fost dat să văd şi extremele: câţiva oameni de vreo 60 de ani dar şi cel mai tânăr spectator, un copil sub un an, adus de părinţi iubitori de muzică, volens-nolens. Control lejer în genţi, ca să nu spun inexistent: am fost întrebată de către domnul de la intrare: „Aveţi cumva vreun aparat foto mai mare?” (mi-a plăcut precizarea „mai mare”...). Am răspuns negativ (chiar nu aveam) şi nici nu m-a verificat. Întreb de vreun chioşc din incintă şi un băiat cu tricoul firmei organizatoare îmi spune, obosit şi cu sinceritate dezarmantă, că habar nu are, să mă orientez în stadion.
Hipercorectitudinea pe care am blestemat-o mai apoi m-a făcut să nu îmi iau nici brichetă, nici umbrelă, că aşa scria pe site-ul cu informaţii despre concertul din România. Noroc cu prietena care m-a însoţit, şi care nu a respectat instrucţiunile, de am putut să fumez câteva ţigări (evident, şi precizările cu fumatul au fost nesocotite). Coadă la fise pentru băutură (caldă sau rece), preţuri piperate: 4 lei o apă minerală mică, un suc la fel de mic sau un păhărel de nes. Coadă la lichidele respective. Lumea se comportă civilizat, nimeni nu se bagă în faţă, mi se pare că nu sunt în România.
Şi se face ora 7 seara şi se arată acordurile de la „Dance Me To The End Of Love”.
Scena se luminează şi apare maestrul. Într-un costum clasic gri închis, cu pălărie asortată, un fel de Humphrey Bogart atemporal. Începe să cânte şi nimeni nu mai scoate vreun sunet. Tot stadionul este sub vraja unei voce masculine şi totuşi catifelate, care intră prin mii de urechi şi coboară în suflete cu o căldură omenească ce te dezgheaţă instantaneu şi îţi linişteşte orice zbucium. Stau în picioare, pe gazon şi nu îmi vine să cred când văd o mare de oameni sub hipnoza muzicii şi a cuvintelor rostite de Cohen. Mă trezesc, nu ştiu când, legănându-mă în ritmul melodiei şi văd pe figurile celor din jur seninătatea, cum nu am mai văzut-o de mult.
Ce pune Leonard Cohen în cuvinte şi acorduri, de are un astfel de efect?... Pe ecrane îi văd chipul preocupat, aplecat deasupra microfonului, ochii închişi, rosteşte fiecare cuvânt cu pasiune şi încredere, ca şi cum ar fi ultimul. Ca şi cum ne împărtăşeşte o taină. Iubeşte muzica din toată fiinţa. Iubeşte viaţa. A urcat, a coborât, a aflat, vrea să ne spună. Un trubadur care supravieţuieşte, nu ştiu cum, în secolul XXI.
Vraja aşezată firesc peste un întreg stadion se ţese cuminte în continuare. Maestrul închide ochii, e încremenit pe microfon şi îl auzi: Like a bird on the wire, like a drunk in a midnight choir I have tried in my way to be free. Like a worm on a hook, like a knight from some old fashioned book I have saved all my ribbons for thee. If I, if I have been unkind, I hope that you can just let it go by. If I, if I have been untrue I hope you know it was never to you.
La un moment dat, lumea începe să cânte, la sfârşitul unei melodii, un Happy Birthday timid dar sincer. Fiindcă Leonard Cohen a împlinit 74 de ani chiar în ziua concertului din Bucureşti. Cântăreţul mulţumeşte scurt, apoi se întoarce la ale sale. A venit aici să cânte şi să ne arate culoarea sentimentelor. Nu are timp pentru sine.
Se mai sfărşeşte un cântec şi, pe ultimele acorduri, artistul ne anunţă că urmează pauza. Când oare a trecut o oră?!
A doua parte începe de parcă nu s-ar fi terminat nicicând prima. Parcă el ar fi fost mereu aici, cu noi. Ajunge la „I’m Your Man”:
If you want a lover I'll do anything you ask me to And if you want another kind of love I'll wear a mask for you If you want a partner Take my hand Or if you want to strike me down in anger Here I stand I'm your man.
If you want a boxer I will step into the ring for you And if you want a doctor I'll examine every inch of you If you want a driver Climb inside Or if you want to take me for a ride You know you can I'm your man.
Şi te trezeşti deodată într-un ocean de cuvinte pe care ştii că le-ai căutat dar nu le găseai forma şi timpul. Nimeni nu vorbeşte, ar fi o impietate, cel mult cântă discret împreună cu artistul. Se arată câţiva stropi de ploaie dar nimeni nu se clinteşte. Spectacolul s-a sfârşit şi, după alte prezentări ale instrumentiştilor (o reverenţă firească spre echipa sa), Cohen spune că e ploaie şi ne înţelege dacă vrem să plecăm. Dar noi aplaudăm şi aşteptăm. El revine şi fără vreo urmă de oboseală, ca un vechi prieten care reia o conversaţie, începe „So long, Marianne”.
...Sunt doar câteva impresii pe care le-am aşternut, „la cald”, un pic după miezul nopţii. O imensă pace m-a copleşit pe stadionul unde Leonard Cohen ne-a oferit o bucată din sine. Şi o lecţie: că poţi să fii frumos indiferent de ani şi de riduri. Că poţi să încălzeşti suflete fără să ceri nimic în schimb.
10 comentarii:
Anonim
spunea...
Multumesc to-morrow !Sper sa apuc in viata asta sa-l aud si eu pe viu. Ai scris atit de bine , ca si cum ritmul perfect al cuvintelor lui Cohen ti-ar fi intrat in singe .Minunat de febril.
Multumesc si eu! Nu am vrut sa se "decanteze" prea mult imaginea spectacolului, de aceea am scris la cateva ore dupa ce s-a terminat. Iti doresc sa vezi un asemenea concert! Pana in noiembrie (inclusiv), Leonard Cohen are concerte in Europa. Poate vei merge.
Latitudinea se poate rezolva - cu agentii de turism - cu programul e mai dificil, cred. Dar daca vrei sa iei parte la un concert al lui, sunt sigura ca vei reusi. La anul, asa cum spui.
@ viorica: sa stii ca din cand in cand, eu mai intru in articolul acesta si ascult cohen, pentru a retrai cate ceva din magia spectacolului :) e bun internetul la asa ceva...
10 comentarii:
Multumesc to-morrow !Sper sa apuc in viata asta sa-l aud si eu pe viu. Ai scris atit de bine , ca si cum ritmul perfect al cuvintelor lui Cohen ti-ar fi intrat in singe .Minunat de febril.
Multumesc si eu! Nu am vrut sa se "decanteze" prea mult imaginea spectacolului, de aceea am scris la cateva ore dupa ce s-a terminat. Iti doresc sa vezi un asemenea concert! Pana in noiembrie (inclusiv), Leonard Cohen are concerte in Europa. Poate vei merge.
Din pacate nu mi se potriveste cu programul si cu latitudinea nici unul din concerte .Poate la anul .
Latitudinea se poate rezolva - cu agentii de turism - cu programul e mai dificil, cred.
Dar daca vrei sa iei parte la un concert al lui, sunt sigura ca vei reusi. La anul, asa cum spui.
Şi mie mi-a plăcut foarte mult textul. Se simte starea de bine.
Doi zece, doi zece. Proba de microfon si eu, ajunge comentariul asta la tine?!
Daca o fost ieri (21 sept) atunci a fost exact de ziua lui de nastere.
A implinit 74 de ani.
Scuze pentru cei care nu si-au vazut comentariile pe site. de abia azi le-am gasit in maruntaiele blogului...ufff.
Si mie imi place mult Leonard Cohen. Multumesc pt linkuri, macar auditiv sa participam si noi la bucuria ta.
Abia azi am citit articolul.
@ viorica: sa stii ca din cand in cand, eu mai intru in articolul acesta si ascult cohen, pentru a retrai cate ceva din magia spectacolului :) e bun internetul la asa ceva...
Trimiteți un comentariu