duminică, 17 mai 2009

Un nou Holden Caulfield?

Dintotdeauna s-a spus că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. Cifrele sunt diferite. Numărul de cuvinte rostite într-o zi ar fi, conform unor păreri, 7.000 pentru o femeie şi 2.000 pentru un bărbat.

Am amintit cele de mai sus pentru că citesc Prep, o carte prezentată drept De veghe în lanul de secară în variantă feminină. Prep, scrisă de Curtis Sittenfeld, a apărut recent în limba română la Polirom şi auzind eu de asemănarea cu Salinger, m-am repezit să o cumpăr. Romanul a fost nominalizat la premiul Orange şi în 2005 s-a aflat pe lista The New York Times – cele mai bune cărţi ale anului.

Dar dacă De veghe în lanul de secară epuizează visările şi inadaptarea lui Holden Caulfield în 264 de pagini (de reţinut – în format mic !), Prep se dovedeşte mai generoasă. Chiar prea generoasă. Nu înţeleg de ce a fost nevoie de 506 pagini, fiindcă pe alocuri mi se pare de-a dreptul diluată. Aşadar, femeile folosesc mai multe cuvinte decât barbaţii...hmmm...

Am crezut că adolescenta timidă Lee este chiar varianta feminină a lui Holden dar se pare că m-am dus ca la pomul lăudat. Subiectul ar fi viaţa lui Lee într-un liceu particular, cu internat, unde învaţă copii de bogătaşi iar ea se simte oarecum la periferie (urmează acest liceu datorită unei burse). Romanul vorbeşte despre adolescenţă, căutându-i neliniştea şi complexele. Dar Salinger a reuşit să construiască replici surprinzătoare şi inteligente şi să condenseze frământarile unui adolescent în doar câteva fraze. De aceea se află printre scriitorii canonici. Iar Holden Caulfield rămâne irepetabil şi inimitabil.

Până acum, cred că Prep este o carte excelentă dacă ai în jur de 20 de ani - eu nu mă aflu pe acolo :). Nu este prost scrisă dar Sittenfeld nu poate fi comparată cu Salinger.

Pentru a respecta adevărul istoric, trebuie să menţionez că am ajuns cu lectura undeva pe la jumătatea cărţii. Poate că atunci când o voi termina, impresia generala va fi alta… Îmi doresc asta.

Bonus:
Primul capitol din Prep.

Şi câteva pagini în limba română.

LATER EDIT:
Am terminat de citit. Are nuanţe puternice de chicklit. Prea multă vorbărie, tot ce era de spus ar fi putut fi condensat în jumătate de carte. The Catcher in the Rye? No way!!!

7 comentarii:

puck spunea...

era numai o chestie de marketing. ar trebui sa ii dam in judecata pt inducere in eroare...

Călin spunea...

Deja, comentariul tău mă face curios. În al doilea rând, curios să citesc cartea. În primul rând, să revin, regulat, pe aici. Multumesc.

to-morrow spunea...

@puck: n-ar fi prima si nici ultima oara cand marketingul creste vanzarile unei carti care e "calduta". Sau am eu alte asteptari de la un roman decat americanii :) ?

@Calin: multumesc pentru vizita si de comentariu. Citeste cartea, poate ca tu vei fi mai indurator :)

oceania spunea...

eu cand am inceput sa citesc de veghe in lanul de secara probabil ca aveam asteptari prea mari. nu spun ca nu mi-a placut dar nici nu m-a dat pe spate. mi s-a parut o carticica "usurica".

to-morrow spunea...

@oceania: daca ai (re)citi acum cartea, cum ti s-ar parea? Ma refer la traducerea clasica, nu la versiunile mai noi. Cred ca romanul pare usor si curgator tocmai fiindca este foarte bine scris. Ai putea incerca si "Franny si Zooey" sau "Dulgheri, inaltati grinda acoperisului..." ca sa vezi daca iti place sau nu stilul lui Salinger.

Kat spunea...

Imi place mult Salinger. Prefer "Nine Stories".

to-morrow spunea...

@Kat: Le-am citit acum cativa ani; unele sunt cam triste; dar mi-au placut, fiindca imi place Salinger :)