Umorul - de când şi de ce?

În fotografie:
Stop Me If You’ve Heard This:
A History and Philosophy of Jokes, de Jim Holt

Carte publicată recent de W.W. Norton & Company, Inc.

Din Antichitate:
Talkative barber to customer: "How shall I cut your hair?"
Customer: "In silence."

În zilele noastre:
- Knock, knock.
- Who’s there?
- 9/11.
- 9/11 who?
- You said you’d never forget!

Aceasta din urmă poate fi o glumă sinistră pentru unii. Pentru alţii, ea e o dovadă că umorul macabru are o funcţie clară, că ne ajută să trecem mai uşor peste o traumă.

La început am dat două exemple de glume din cartea lui Jim Holt, ce încearcă o perspectivă serioasă asupra umorului. În ultima perioadă umorul a suferit o mutare, afirmă autorul, trecând de la glumele “cu poantă” spre constatări hazlii, în genul celor făcute de Jerry Seinfeld.

Jim Holt caută să afle de ce limbajul, folosit într-un anumit fel, provoacă râsul. Unde se află cauza pentru care găsim că o vorbă este hazlie şi zâmbim sau chiar hohotim? El cercetează, argumentează şi dă exemple în cele 141 de pagini, încercând să facă o istorie a glumei şi să îi găsească motivaţiile.

Autorul spune că glumele au existat din cele mai vechi timpuri, în special glumele fără perdea, şi că modernitatea le-a făcut mai „tabu”. El ne prezintă trei teorii importante ale umorului.
Dacă îl ascultăm pe Freud, scopul umorului este să ne scape de inhibiţii. Conform bătrânului Freud, ne reprimăm impulsurile sexuale. Jim Holt spune că o glumă obscenă e o supapă care ne ajută, prin râs, să eliberăm această energie ţinută în frâu.
Ar mai fi „teoria superiorităţii”, acceptată de Platon, Thomas Hobbes şi Henri Bergson, care spun că râsul este ca o victorie a noastră asupra altora. Eventual umilindu-i. Jim Holt spune că teoria aceasta ar explica glumele cu tentă etnică sau rasială.
Ce-a de-a treia este „teoria neconcordanţei”, susţinută de Blaise Pascal, Immanuel Kant şi Arthur Schopenhauer. Ea afirmă că umorul apare când convenţionalul se transformă în absurd. Adică aşteptările noastre nu sunt hrănite deloc. Mai mult, intervine surpriza finală, care ne face să râdem.

Notă personală în legătură cu teoria neconcordanţei:
aş putea ilustra cu un banc de tipul
- Tată, mai e mult până la sârbi?
- Taci şi înoată!
Poanta e dată de înşelarea aşteptărilor. La o asemenea întrebare, îţi imaginezi de obicei un răspuns care are de-a face cu km sau cu orele, nu?
Încă ceva care mi se pare important este contextul: istoric, social, cultural. E clar că gluma aceasta poate fi gustată la maximum numai de cei care au prins un pic perioada de dinainte de ‘89. Fiindcă vor asocia imediat poanta cu două elemente familiare din acea vreme: dorinţa de a scăpa dintr-o Românie ternă şi trecerea ilegală a frontierei. Deci e vorba de context istoric.
Contextul social: un tânăr poate să râdă cu lacrimi iar un vârstnic nu înţelege de ce. Şi viceversa, ce îl distrează pe un bătrân nu e perceput la fel de altă generaţie. Ori: glumele făcute într-un cerc de prieteni nu au acelaţi impact asupra cuiva din afara cercului.
Cultural: dacă îi spui unui occidental un banc de tipul celui enunţat mai sus, nu îl înţelege complet sau nu i se pare deloc funny. Fiindcă nu îl poate percepe ca atare, el vine din altă cultură şi nu a experimentat acele vremuri. Bancul de mai sus e ancorat într-o anumită realitate istorică şi culturală, aşadar nu este unul de tip universal.

Revenind la Jim Holt: mi-ar plăcea să îi citesc cartea. O să încerc să o cumpăr de pe Amazon.

Postez aici un link spre un fragment din carte.

Cred că o să vă placă ceva din New York Magazine: interviul luat lui Jim Holt, aici şi aici.

Later edit:
Un studiu al cercetătorilor de la University of Wolverhampton arată că cea mai veche glumă a apărut în anul 1900 î.Hr. Mai precis, e vorba de un vechi proverb sumerian: a young woman did not fart in her husband's lap.
Iar cel mai vechi banc din Marea Britanie este: What hangs at a man’s thigh and wants to poke the hole that it’s often poked before? Answer: A key.

Dacă doriţi, aveţi la dispoziţie cele mai vechi 10 glume din lume (pe locul 1 ca vechime aflându-se proverbul sumerian).