vineri, 15 mai 2009

Porecla


(în foto: Jhumpa Lahiri)

Impactul Americii asupra unei familii de indieni. Sună pretenţios ori dificil? Poate uzat de atâtea abordări trendy – fiindcă, nu-i aşa, multiculturalitatea e la mare preţ acum în literatură?

Porecla, de Jhumpa Lahiri, nu are nimic din toate acestea. Este scrisă atât de firesc şi de simplu (ceea ce mă face să cred că textul a fost şlefuit cu mare chibzuinţă) încât lectura reprezintă o incursiune aproape cinematografică în viaţa a doi tineri. Ashoke îşi face doctoratul în SUA, iar Ashima îl urmează şi devine casnică, deşi acasă se pregătise pentru facultate. Educaţia bengaleză îşi face simţite efectele încă de la început – Ashima este căsătorită de părinţi cu Ashoke, un tânăr cu un viitor promiţător. Docilă, ea nu are nicio urmă de revoltă pentru lungile după-amiezi în care stă singură în apartament, pentru înstrăinarea căreia îi cade pradă. Se îmbracă în sari, găteşte numai mâncare tradiţională şi se simte foarte bine atunci când ia parte la petrecerile bengalezilor din America. Dorul de India, nedeclarat făţiş, o urmăreşte ca o umbră credincioasă.

Personajul central: Gogol, primul lor copil. Gogol este numele „de casă”, un soi de poreclă afectuoasă (indienii au şi aşa ceva, diferit de prenumele oficial). Deşi familia nu a vrut aceasta, porecla ajunge să apară în acte. Gogol înseamnă omagiul pe care Ashoke îl aduce scriitorului rus, a cărui carte i-a salvat viaţa în India.

Indian prin origine dar american prin trai, Gogol pendulează între două culturi şi are sentimentul că aparţine mai mult Americii. Îi place mai mult pizza decât puiul tandoori, îl aşteaptă pe Moş Crăciun şi se încadrează firesc în peisajul american.

Cartea se dovedeşte surprinzătoare prin rafinamentul detaliilor care compun povestea unui indian născut american: Gogol. O alunecare plină de naturaleţe către o altă cultură. Nu îi condamnă pe ceilalţi pentru că Ashima trăieşte pe insula ei şi nici nu are un ton revanşard. Am citit-o pe nerăsuflate şi m-am bucurat când am aflat că a fost ecranizată.

Un extras din Porecla/The Namesake (clic pe secţiunea Read an Excerpt)

Mai jos se află un montaj video pentru filmul Porecla (în primele secunde sunetul e cam slab, apoi îşi revine).


Şi o conversaţie interesantă a scriitoarei Jhumpa Lahiri cu regizoarea Mira Nair, care a transpus Porecla în film.


În final, fragmente din povestiri publicate de Jhumpa Lahiri în New Yorker. Alte povestiri, adunate în volumul de debut Interpret de maladii (1999), i-au adus Premiul Pulitzer pentru ficţiune.

15 comentarii:

coryamor spunea...

imi place foarte mult Mira Nair, monsoon wedding e unul din filmele mele preferate, pe care l-am vazut de mii de ori si l-as mai vedea.
am sa incerc sa vad si Porecla. mi-a placut prezentarea ta.

to-morrow spunea...

@coryamor: multumesc. daca vezi filmul, sa imi povestesti despre el. si daca ai ocazia sa citesti cartea, nu ezita! e drept ca "a picture is worth a thousand words", zice lumea :) .

coryamor spunea...

eu prefer sa-mi fac propria "picture" in timp ce citesc cartea :) dar nu ma dau inapoi nici de la un film bun!

Amalia spunea...

Imi place grozav Jhumpa Lahiri, nebuneste. Am avut mereu de gand sa sciu despre ea si nu am reusit, probabil din dragoste prea mare as fi vrut sa scriu prea frumos. Probabil ca parte din dragostea mea vine si din felul in care trateaza emigrarea, e un brici literar. Mai are inca un volum de povestiri, "Unaccustomed Earth", e la fel de grozav. Printre trairile pana la nivel de electron sentimental, daca pot sa ma exprim asa. Multumesc mult pentru articol.

to-morrow spunea...

@coryamor: daca as avea de ales intre carte si film, as alege cartea. Dupa aceea as merge si la film, ca sa vad ce a fost in capul regizorului :)

to-morrow spunea...

@amalia: ce bine, ce bine! Poate povestesti la un moment dat despre "Unaccustomed earth". Eu am admirat la Jhumpa Lahiri lipsa de ostentatie, lipsa de clisee. Ea doar relateaza, nu catalogheaza si nici nu da sentinte in privinta emigrantilor si a celorlalti. Este foarte intelegatoare si te face, ca cititor, sa vezi totul intr-o maniera similara.

capricornk13 spunea...

@to-morrow: da, ai scris pe aceeasi linie cu mine cred, lahiri face pur si simplu piteratura, dincolo de povestile cu indieni, in care putea sa fie facila; n-am stiut ca s-a ecranizat, am s-o caut!

to-morrow spunea...

@capricornk13: imi place ca problema identitatii e scrisa foaret firesc si fara sentinte. poate gasesti si filmul; si mira nair, regizoarea, e o persoana interesanta: a plecat de la universitatea din delhi la harvard, cu o bursa; a studiat sociologia.

Anonim spunea...

Nu am citit-o , inca, dar abia astept... Ai prezentat-o foarte bine, chiar mi-ai facut pofta!! :) Multumesc! Si nu am stiut ca a fost ecranizata!

to-morrow spunea...

@andutza: Cartea o sa iti placa, sunt sigura. Ma bucur ca am contribuit un pic la cheful tau de a citi "Porecla" :).
O sa scriu la un moment dat si despre "Interpret de maladii", volumul care m-a facut sa caut pe net povestiri de Jhumpa Lahiri.

Antoaneta spunea...

Filmul mi-a scapat, criticile erau caldute. Mira Nair îmi place: Mississippi Masala, Kama Sutra, Monsoon Wedding...vad ca tocmai a mai terminat vreo doua, dintre care unul colectiv.

Neaparat sa caut Jhumpa Lahiri, multumesc.

Antoaneta spunea...

Am uitat, de fapt cu asta voiam sa incep. Tabu, care joaca rolul mamei, provine dintr-o familie de artisti, si joaca in filme care nu-s main stream. Pare o actrita foarte interesanta.

to-morrow spunea...

@Antoaneta: multumesc pentru informatii. Tu ai vazut din filmele regizoarei Mira Nair. Ce-ar fi sa scrii macar despre unul? Eu nu pot, fiindca nu am "materia prima" in acest caz - filmul.

Amalia spunea...

to-morrow, asa e, am observat la Jhumpa Lahiri un ton foarte matter-of-fact, daca pot sa spuna asa. Incerc sa recomand si eu cartile ei, imi sunt pe lista lunga din minte :))

Sa stii ca si eu prefer sa citesc mai intai cartea, asa am facut cu Pacientul englez, cu Intreaba praful, cu multe, multe.

to-morrow spunea...

@amalia: da, da, sa facem lobby pentru Jhumpa Lahiri :)
Daca citesc intai cartea, imi fac eu un mic "cinematograf" dar nu e foarte clar; dupa aceea, cand merg la film cu adevarat, vad noi unghiuri de abordare.