Accidents happen…

(sursa foto)

Cât pericol reprezinţi tu pentru tine?

Să presupunem că cineva închide uşa peste degetul tău. Nu e o acţiune obişnuită (nici plăcută sau dorită) dar nici nemaiîntâlnită. După ce îţi trece durerea şi după ce se duce furia, condamni neglijenţa omului acela. Dar când tu însuţi/însăţi (ca să nu discriminez) faci asta, cum este?

Nu mi s-a întâmplat mie; ok, eu am o poveste cu un deget cât se poate de traumatizat, la vremea lui. Din vina mea. Dar simt nevoia să trec cu eleganţă peste acest episod.... Să aruncăm la coş episoadele negre. Îmi asum capul în nori, periodic.

Britanicii (uite ca am prins drag să îi tot citez) au mai comis un studiu, comandat de Mobigel Paineze Spray. Cam 7.000 de oameni chestionaţi. Concluzia: nu te răneşti doar eşti afară sau când practici un sport. Casa e pliiină de pericole :).

O vorbă din bătrâni (englezi) spune că “there is no gain without pain”.

Până la "gain", să vedem de unde vine durerea, când vine:

- de la dormit în poziţie ţeapănă (cam jumătate din subiecţi recunosc că se trezesc cu dureri fiindcă nu schimbă poziţia în timpul somnului)

- de la un pas împiedicat pe scări

- de la o întoarcere riscantă în timpul somnului, terminată la podea

- de la un pas necugetat, la ieşirea din cadă

- de la lucrul la computer – daaaaa, ştiam eu că e dăunator, acum am dovada

- de la câinele-prietenul-omului, care ţi se încurcă pe lângă glezne. În casă. Urmarea firească: într-o secundă, eşti la nivelul câinelui. Adică priveşti pardoseala de aproape. Cunosc o doamnă care are acum o mână în atele - dar nu pentru multă vreme.

- de la o uşă de sticlă, prea curată, plasată imprudent în drumul tău

Întreaga listă – Top 20 – există aici.

Mai multă atenţie, vă rooog...


Freddy King - Stumble
Asculta mai multe audio Muzica

140 de Hemingway într-un singur loc

(foto: câştigătorul din acest an)

Ce s-a mai întâmplat în weekend?

Fiindcă săptămâna trecută (pe 21 iulie) s-au împlinit 110 ani de la naşterea lui Hemingway, s-a întâmplat şi festivalul anual dedicat acestuia, în Key West, Florida. Acolo „Papa” a trăit în anii 30 şi a scris Pentru cine bat clopotele, A avea şi a nu avea, Moartea după-amiază. Festivalul a adunat felurite secţiuni, care mai intelectuale, care mai pământene.

La partea de Short Story, iată câştigătorul: un profesor, Gregory Loselle. Din cele peste 1000 de povestiri primite, juriul a premiat munca lui (se află aici). Juriul a justificat alegerea: subiectul e tratat echilibrat şi fără sentimentalisme. Concursul a fost coordonat de nepoata scriitorului, Lorian Hemingway.

O probă simpatică: cine seamănă cel mai bine cu Hemingway? Concurs. Cei 140 de cutezători robuşti şi cu barbă au sosit la Sloppy Joe's Bar, unul din locurile favorite ale scriitorului. Juriul a decis: a câştigat David Douglas, 55 de ani, posesor de barbă albă şi naturală. Douglas s-a aflat la a opta încercare, de data aceasta încununată de succes. El a mărturisit că pescuitul şi coctailurile se numără printre plăcerile sale dar că nu are talent literar – scrie doar cecuri şi sms-uri. E modest şi crede că a câştigat mai curând datorită puloverului de pescar pe care l-a purtat la concurs.
(mai multe poze din concurs, aici)

Au fost evenimente pentru toate gusturile şi chefurile: un turneu de pescuit şi lectură din Hemingway.

Toată lumea s-a veselit. Că doar lui „Papa” îi plăcea să petreacă şi iubea oamenii.
O comemorare vioaie, fără pic de scorţoşenie.

Poate că Hemingway i-a privit şi poate că a râs în barbă: „A man can be destroyed but not defeated”.

Dar credeţi că numai americanii îşi aduc aminte de el?

Nici Pamplona nu l-a uitat. În acest an s-au implinit 50 de ani de la ultima vizită a lui Hemingway. Prin Fiesta, lumea întreagă a aflat de sărbătoarea de San Fermin. Spaniolii îi sunt recunoscători.

Ce uiţi cel mai des?

(foto: floarea numită nu-mă-uita)

Ce uită omul ocupat sau omul cu capul în nori?

O aniversare, o parolă de mail, un PIN de la card, unde sunt cheile, să ude florile…

Un „top al uitării” a fost publicat de către National Lottery din Marea Britanie. Britanicii au participat la acest sondaj dar în opinia mea el este universal valabil – eu însămi am gasit câteva locuri în top pe care le-am aprobat din tot sufletul.

Interesant este că a uita ceva se leagă mai des de mediul personal decât de cel profesional.

Ce uiţi? Primele zece poziţii din Top 25:

1. Să bei la timp din cană, ca să nu se răcească ceaiul/cafeaua

2. Unde ai pus cheile (de la maşină sau de la casă)

3. Ce doreai, de fapt, să cumperi de la magazin

4. Să scoţi rufele din maşina de spălat

5. Să scoţi ceva din congelator

6. Să pui mobilul (iPod-ul) la încărcat

7. Să nu înjuri în faţa copiilor

8. Să pui hârtie igienică la toaletă

9. Unde ţi-ai parcat maşina

10. Aniversările copiilor prietenilor

Un adult uită cam trei lucruri într-o zi. Partea bună, zic eu, este că îşi aminteşte de ele (chiar dacă mai târziu). Bărbaţii uită mai des decât femeile, deşi femeile au mai multe pe cap. Studiul spune, nu eu :)

TED – printre sunete şi aforisme

TED este un eveniment unde vin oameni deştepţi şi ţin prelegeri deştepte, pe un ton firesc şi fără să se încurce în exprimări supraspecializate.

(Ca să vă convingeţi, aveţi aici numeroase exemple, în variantă video).

De astăzi şi până vineri, la Oxford se desfăşoară TED Global 2009 (aici se găsesc veşti despre cine şi ce a vorbit). Aş da concediul pe un an, doar să fiu şi eu în sală. Bine, poate nu chiar pe un an, doar pe şase luni...

Două puncte de interes până acum (evident că sunt subiectivă):

Julian Treasure, business sound expert şi preşedintele The Sound Agency, avertizează în “Sound Affects!” că sunetul ne influenţează starea de bine şi capacitatea de muncă. Dacă lucrezi într-un birou tip open-space, cu mulţi oameni care sunt gălăgios, ai forţele reduse cu 66 la sută, spune el. În magazinele cu muzică neplăcută pentru clienţi vânzările scand cu 20 la sută.
Un sfat preţios de la expertul în sunete: "I recommend everyone listen to 5 minutes of birdsong a day." De ţinut minte. Că mp3-uri sunt destule pe lumea asta iar netul e plin cu de toate.

Pe James Geary îl preocupă aforismele. Un mic amănunt: fost editor al Time Magazine pentru Europa, actual editor al Ode Magazine (the online community for Intelligent Optimist), domnul Geary trăieşte în Londra.
A publicat, printre altele, The World in a Phrase, cu istoria aforismelor şi – normal – cu tot felul de vorbe spirituale.

Cum ar fi:
Truths are illusions of which one has forgotten that they are illusions.
Friedrich Nietzsche

Irreverence is the champion of liberty, and its only sure defense.
Mark Twain

You ought to be thankful, a whole heaping lot,
For the places and people you're lucky you're not.
Dr. Seuss

În cadrul conferinţei TED, el a enunţat cinci condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un aforism:
1. să fie scurt.
2. să sune ca o sentinţă; dar nu e nevoie să conţină adevărul
3. să exprime o gândire personală, nu “locuri comune”.
4. să aibă o nuanţă filosofică
5. să conţină o întorsătură de efect

Şi acum, câteva din aforismele marca Geary:
Sometimes, two goldfish in a bowl are enough.
A smile looks a lot like a wince.
You can never look in the same mirror twice.

Restul – aici.

James Geary vorbind despre aforisme, acum doi ani


Întreaga înregistare (are aproape o oră) se găseşte pe site-ul Foreign Policy Association.

Dialog de Sfântul Ilie

(sursa foto)

- Când e ziua Sfântului Ilie?
- Pe 20 iulie. Dar sfântul nu trebuie să ştie, fiindcă atunci s-ar urca în carul lui de foc şi ar petrece. Şi de bucurie ar da cu fulgere şi trăsnete de n-ar mai rămâne nimic pe pământ.
- E un sfânt rău?
- E un sfânt bun dar e năprasnic la bucurie.
- Şi cum de nu află?
- Sfântul Ilie îl întreabă din când în când pe Dumnezeu: „Doamne, când e ziua mea?”. Iar Dumnezeu îi răspunde: „Mai e până atunci, Ilie”. Ilie merge atunci la treburile lui. Vine şi ziua când Dumnezeu îi răspunde: „A fost ziua ta, Ilie”. Iar sfântul pleacă supărat şi aruncă ploi peste lume.
- Şi dacă ajunge chiar de ziua lui la Dumnezeu, să întrebe?
- Asta nu se poate. Fiindcă atunci Ilie ar nimici pământul, de bucurie. Niciodată nu merge, de ziua lui, la Dumnezeu.
- Sigur?
- Sigur.

Dialogul avea loc cu (prea) mulţi ani în urmă.
Eu o descoseam pe bunica în fiecare vară. Primeam în schimb un zâmbet şi legenda unui sfânt aprig dar bun, fiindcă prin ploi ne fereşte de secetă.

În fiecare an, când vine 20 iulie, îmi amintesc de poveste.

Pumnalul internaţional

Pentru a treia oară în patru ani, Fred Vargas primeşte Pumnalul internaţional. Şi îi este bine. Pumnalul vine de la romanele poliţiste şi se numeşte Crime Writers' Association's International Dagger. Cărţile trebuie să fie scrise (sau traduse) în engleză.

Surprinzător: în Marea Britanie, Franţa a învins, înconjurată de finalişti nordici. The Chalk Circle Man a primit 1000 de lire iar traducătoarea, 500.

O cronică din Guardian explică de ce Fred Vargas tot câştigă acest premiu: "she's a genius".

Fred Vargas este de fapt o doamnă, Frédérique Audoin-Rouzeau, născută la Paris, care s-a îndeletnicit cu istoria, arheologia şi din 1991 încoace se ocupă de comisarul Adamsberg, un personaj uşor excentric şi fascinant când dezleagă enigme.

O carte din seria Adamsberg a apărut la noi anul trecut, la Humanitas: Pleacă repede şi întoarce-te târziu.

O nouă Agatha Christie? Locul era prea gol...

…The bright side of life

(foto din carte: Jodell, chelneriţă la Pie 'N Burger, Pasadena)

Cafenea. Ce se ascunde în spatele zâmbetului profesional? Cine este femeia care de ani de zile aduce o cafea şi o plăcintă?

Candacy A. Taylor şi-a împlinit visul de a scrie despre existenţa chelneriţelor profesioniste. A colindat 43 de state americane şi a intervievat 59 de femei care de-o viaţă fac această meserie. Toate au peste 50 de ani. Pentru a se documenta, autoarea a străbătut mai mult de 26.000 de mile de-a lungul şi de-a latul SUA.

Ca în cazul oricărui vis, nici lui Candacy nu i-a fost uşor să îl finalizeze. După o muncă de opt ani, a primit refuzuri din partea mai multor edituri. De fiecare dată când era pe punctul să renunţe, mama ei o încuraja, în stil american: să nu se dea bătută, va reuşi.
Şi a reuşit. Cartea Counter Culture: The American Coffee Shop Waitress va fi publicată în toamna acestui an de către Cornell University Press.

Ideea cărţii i-a venit după o zi de muncă grea. Era frântă de oboseală şi o dureau picioarele. La acea vreme, Candacy lucra ca chelneriţă în San Francisco, la Blowfish Sushi. Făcea în paralel un masterat în Visual Criticism. S-a întrebat cum de rezistă chelneriţele care de o viaţă iau comenzile clienţilor din cafenele.

Şi a început cercetările. A vorbit cu „subiecţii”, a făcut fotografii şi a încercat să înţeleagă. A întâlnit femei mulţumite de sine, zâmbitoare, unele tip bunicuţă. Toate au ţesut un soi de camaraderie cu clienţii. Cartea cuprinde bucăţi din viaţa lor.

Ce m-a surprins: majoritatea covârşitoare a celor intervievate au spus că le place meseria aceasta şi că dacă ar fi să o ia de la capăt, tot chelneriţe s-ar face. Ruthie, 64 de ani, Nevada : “I just wish I had another thirty-five years to do it all over again.”

O posibilă concluzie: să ştii să te simţi împlinit. Poţi să cunoşti mulţumirea în orice meserie, dacă o faci cu plăcere. Life is what you make it, spune Candacy în finalul unui interviu.

De pe Amazon:
“Career waitresses do more than just serve food. They are part psychiatrist, part grandmother, part friend, and they serve every walk of American life: from the retired and the widowed, to the wounded and the lonely, and from the working class to the wealthy. The classic diner waitress is an icon of American culture.”

Aici, frânturi din istoria cărţii.

Ar merge şi ceva Monty Python? Se pare ca da.

Monty Python - Always Look On The Bright Side Of Life
Asculta mai multe audio Muzica

În căutare de caniche

(sursa foto – din anunţurile răsfoite)

Ieri, un scop nobil: să ajut pe cineva. O prietenă are un copil. Copilul NU are câine. Puştiul de 12 ani e mare iubitor de animale. Mama este iubitoare de curăţenie deci, înainte de a capitula, pune o condiţie: în casă va intra numai un câine care să nu lase păr.

Booon. Caniche aşadar, toată lumea ştie că nu năpârleşte. Cu vioiciunea caracteristică rasei, va fi un bun tovarăş de joacă.

Experienţa e rudă cu înţelepciunea (sper), aşa că după ce am scotocit pe diverse site-uri, am constatat următoarele:

Câinii de rasă sunt contra cost, de obicei. Excepţiile: când stăpânul călătoreşte des în străinătate sau când în casă a apărut un copil. Atunci câinele ia drumul unui site pe care i se postează poza, în aşteptarea unui alt domiciliu. Va fi dat fără niciun leu, doar să se ivească un stăpân rezonabil.

Aflu fără să vreau „bursa” puilor de bichon – între 800 si 1000 lei. Vorbim de lei noi! Un credit de nevoi personale ar rezolva o asemenea achiziţie. Rottweilerii sunt ceva mai ieftini: 500 lei şi transport asigurat. Un pui de chihuahua se vinde pentru 100 de euro, şi urgent. El habar nu are. Alt chihuahua, tot urgent, costă 80 lei. Ce diferenţă o fi?!

Găsesc cu duiumul metişi de toate dimensiunile, culorile şi vârstele. Nu costă nimic şi sunt foarte simpatici. Păcat că aceştia au obiceiul de a lăsa fire de păr pe covor (nimeni nu-i perfect, ce să faci?). Cu un oftat, îi exclud, fiindcă îmi dau seama că nu ar avea nicio şansă în faţa mamei-cerber.

După vreo jumătate de oră în care mi-am încercat dibăcia de a căuta prin cotloanele netului, iată-l! Un caniche adolescent. Numai bun să alerge cu puştiul prin casă şi prin parcuri. Se stabileşte happy-end-ul peste două săptămâni, când vine copchilul acasă (deocamdată are un traseu de vacanţă). Sper să nu se schimbe nimic.

Rămâne o umbră de întrebare: dacă tânărul caniche va face năzbâtii câineşti (cum ar fi ferfeniţirea papucilor), eu voi încasa reproşurile mamei? Că doar eu l-am adus în viaţa lor!

Hmm...la asta o să mă gîndesc mâine – cum spunea Scarlett.



Şi clasicul "How much is that doggie in the window?"

How Much Is That Doggie In The Window
Asculta mai multe audio Muzica

Câinele te ajută să citeşti

(sursa foto)

Scriam aici de copiii care citesc pentru cai. Se întâmplă în America.

Trecem oceanul şi vedem că în bătrâna Europă (în Anglia, mai exact) se petrece un lucru întrucâtva asemănător.

Care este cel mai bun prieten al omului? Am învăţat de mici răspunsul: câinele.

Un prieten bun nu râde de tine când poceşti un cuvânt. Iar în preajma lui ai o doză mare de relaxare. Păi ai putea să îi citeşti câteva pagini, fără teamă că la prima greşeală te corectează sau îţi scade nota.

Şi astfel s-a născut un proiect aplicat la o şcoală primară din Bournemouth, Dorset. O dată pe săptămână, patru copii au citit cu voce tare dintr-o carte. Durata lecturii: 45 de minute.

Publicul ascultător a fost format din patrupede: un Yorkshire Terrier, un Labrador, un Samoyed şi un ciobănesc. Ascultătorii i-au privit ţintă pe cititori dar cu o uitătură prietenoasă, au dat din coadă şi nu au formulat vreo critică. Cititorii, mai ezitanţi la început, au devenit tot mai siguri pe cuvinte şi au prins drag să citească.

Programul a durat un trimestru şi s-a încheiat de curând. Organizaţia Caring Canines, încurajată de rezultate, se gândeşte să îl aplice în continuare.

O mână de ajutor la citit, de la căţei :)

Românul şi curentul

(foto: vântul serios de la Marea Nordului)

Un adevăr verificat empiric: românului îi e frică de curent. Nu de cel de gândire, nici de cel electric (deşi...). O exprimare completă sună astfel: românului îi e frică de curentul nou.

Aici nu mă raportez la un tradiţionalism multisecular (care convieţuieşte paşnic cu adoptarea formelor de nou – vezi curtarea mall-ului).

Când spun curent nou, mă refer la ceva destul de banal: aparatul de aer condiţionat. Acestă cutie reprezintă un rău mai terifiant decât obişnuitul rău al geam deschis, menit să te atace când şi unde nu gândeşti.

Credincios zicalei: „Dintre două rele, să o alegem pe cea mai mică”, românul nu porneşte într-o zi toridă aparatul de aer condiţionat.

Acţiunea se petrece vara, în mijloacele de transport. Autobuz sau troleibuz Mercedes (iertare pentru reclamă), dotat cu aer condiţionat. În consecinţă, are geamuri minuscule care se pot deschide un pic. Afară sunt 30-şi-ceva de grade, înăuntru – peste 40, după socotelile mele. Acum ştiu cum se simt peştii prăjiţi în tigaie.

Cazul 1 (cel mai des întâlnit): şoferul nu porneşte aerul condiţionat, călătorii deschid geamurile miniaturale. În mers, o boare caldă, ca de uscător de păr, poposeşte înăuntru. Lumea transpiră cu stoicism, nimeni nu protestează, a sta într-o cutie de tablă încălzită pare o îndatorire firească, de la care nu te poţi sustrage. Resemnare mioritică. Apar două-trei evantaie improvizate din pliante publicitare.

Cazul 2: aerul condiţionat e pornit dar o mână voinică deschide cel puţin un geam. Răcoare nu mai există. Există în schimb bombăneli imperative: „Păi răcim de la aeru' ăsta, mai deschideţi un geam”. Cel puţin o doamnă are probleme cu spondiloza, cel puţin un domn are un junghi intercostal sau o poveste cu un curent malefic.

Cazul 3: taxiul nu are aer condiţionat. Explicaţie: e scump sau s-a stricat. Există şi taximetristul care NU porneşte aerul condiţionat, pentru că are alergie sau se îmbolnăveşte subit. Cu un corolar dâmboviţean: cui nu-i place, să nu se urce! Cel puţin două geamuri sunt coborâte generos iar căldura şi praful bucureştean se aşază cuminţi peste figura călătorului. La preţul de 1,4 sau 1,6 lei pe km.

...Ce bine că plouă seara!

Motor extrem de util - Wolfram Alpha

De la calcule matematice la filme – da, da, se poate. O cantitate imensă de informaţii, bine sintetizate, sunt aduse de motorul Wolfram Alpha. În doi timpi şi trei mişcări.

Nu te rătăceşti în zeci de site-uri şi ai pe tavă informaţia căutată. Concisă, fiindcă şi timpul de căutare este scurt.

Câteva exemple (dar lista este mult mai lungă):

Comparaţie între două sau mai multe limbi. Am încercat cu spaniolă şi engleză – o să spună câţi oameni vorbesc aceste limbi (şi câţi ca limbă maternă), în ce ţări, asemănări lexicale etc.

Transformă diverse unităţi de măsură şi face calcule cu ele.

Dă informaţii sintetizate despre cărţi, filme, aforisme, cântece, ajunge şi la ţări şi oraşe.

Îl întrebi de un cuvânt. Pui înainte termenul word apoi cuvîntul dorit (în engleză, evident) iar Wolfram Alpha îţi generează sinonimele, defineşte termenul şi multe alte minunăţii.

Pentru lămuriri legate de multitudinea de lucruri pe care le poţi afla, iată o demonstraţie făcută de creatorul său, Stephen Wolfram.